Eșecul culturii corporative la Boeing

Cunoașteți tragediile de acum câțiva ani când două avioane Boeing 737 MAX s-au prăbușit la scurt timp unul după celălalt. Ambele aveau un sistem computerizat nou, ce primise inputuri greșite de la niște senzori, sistem care a prăbușit ambele avioane. Sunt două documentare excelente: Downfall, the case against Boeing și Flight/Risk ce descriu foarte bine atmosfera de lucru la corporația Boeing. Atmosferă generată de presiunea de a livra avioane ca să închidă niște comenzi-gigant, presiune ce a dus la ignorarea unor proceduri și standarde de securitate.

Boeing este din nou în centrul atenției.

Cum, necum, Boeing 737 MAX are din nou probleme. Un panou s-a desprins în timpul unui zbor și doar norocul (că nu era un pasager fix în acea zonă) combinat cu profesionalismul echipajului au dus la evitarea unei tragedii. Tot Boeing a trimis o informare clienților să își verifice 737 MAX-urile pentru a verifica dacă nu cumva un bolț este desprins la sistemul de control al direcției avionului. Și vine și cireașa de pe tort: managerii Boeing au cerut autorității de zbor din Statele Unite o „excepție” de la reguli. Pe scurt, dacă piloții folosesc sistemul de degivrare al noului Boeing 737 MAX prea mult, se încinge sistemul de prindere al motoarelor care pot astfel să pice. Sau, în cazul „fericit”, să se desprindă bucăți din el care să lovească fuselajul. Toate aceste isprăvnicii sunt din ultimele săptămâni.

Cum s-a ajuns aici?

Boeing era cea percepută ca cea mai serioasă companie producătoare de avioane comerciale, care punea întotdeauna pe primul loc siguranța. Însă „unirea” cu McDonnell Douglas a dus la o schimbare de mentalitate. De la calitate la cantitate, de la KPI-uri de producție la KPI-uri de profit. Ușor, ușor, manageri care nu aveau nicio legătură cu aviația au ajuns pe poziții cheie și au început să ia decizii. Decizii care au dus la presiuni uriașe pe echipele de producție ca să „livreze”. Sau să „reșapeze” un avion cu un design foarte vechi, 737, ca să mai mulgă „ceva” din el. Mici „derapaje” de la calitate au început să fie vizibile – unelte și bucăți de piese uitate în avioane, piese defecte montate, chestii care ușor-ușor au dus la crearea unei culturi de „merge și-așa”. De la blue-collar la white-collar, cultura „merge și-așa, doar să iasă profitul” a dus la șuntarea unor standarde de securitate sau proceduri standard.

Do more with less.

Nu am destulă ură pentru acest concept și pentru cine l-a vomitat prima dată. Do more with less implică „descurcă-te cu ce ai” ca să îți atingi obiectivele. Bugete reduse, personal redus, presiune crescută – toate duc la șuntarea proceselor organizaționale (în numele optimizării) și a controalelor de securitate. Duc la moarte.

Accountability must rise again.

Am mai scris despre asta, din perspectiva specialistului în protecția datelor personale. Tot mai puțini antreprenori intră în business ca să rezolve o problemă sau probleme reale de business. Să facă bine, să facă o diferență, să aibă un impact pozitiv în societate. Majoritatea visează o investiție-cheie care să îi scoată din sărăcie și să le permită să se plimbe într-un Porsche. Iar apoi visează marele exit căci după ei poate să vină potopul. Resetul economic actual, creșterea costului creditării vin prea târziu să rezolve toxicitatea KPI-urilor false din lumea de business. KPI-uri ce trebuie din nou „legate” la KPI-urile și controalele de securitate, de conformitate, de respect pentru clienți.

Iar cei responsabili de tragedii trebuie să intre mai repede și mai cu talent la pârnaie. Altfel tot mai multe companii vor face „șunturi” în numele optimizărilor, cu consecințe tragice pentru oameni.