Tudor Galos

N

Inainte de a spune „Există și miniștri competenți în acel Guvern, de exemplu … și domnul Rogobete de la PSD” uita-te pe CV-ul lui.
1- si-a suspendat Rezidentiatul pt a se concentra pe politica; omul are experienta putina spre deloc (2 ani mai exact). Doar cu licenta in romania ca medic esti zero, inveti meserie ca lumea dupa ce incepi rezidentiatul care ca fapt divers pentru anestezie durata e de 5 ani, iar ca sa ajungi sa ai 100% incredere in deciziile tale ca medic anestezist cam trebuie sa fii medic specialist. Ca sa fac o analogie, gandeste-te la rezidentii pe anestezie ca la niste interni/juniori pe care inca trebuie sa ii supervizezi sa nu greseasca chiar si la 5 ani de cand i-ai angajat.
2 – vezi halul in care apare CVul lui pe site-ul cdep (institutii ale statului trecute cu litere mici sau scris „suspentat” da, stiu fac „nit picking” dar sa nu uitam ca omul vine de la PSD :)))
Altfel pare ca impresia ta despre individul asta e datorata presei care il ridica in slavi ca a zis ca vrea concurs pe niste posturi.
Daca ai prieteni medici (mai ales anestezisti) cere-le o parere ca s-ar putea sa nu fie asa buna cum crezi tu citind presa.

Liviu

Da , foarte curios cum vedeti…. astia de la aur , sosocarii si altii au dat inapoi hate -ul pe care l au primit cu prisosinta in campania electorala cand au zis ca voteaza Georgescu sau Simion. Deci , cam ce ar fi de neinteles aici?
Pe ceilalti , adica toti cei care au latrat contra lor , usr- ul si altii nu i-ati vazut cand au dat cu ura? Lor nu li se aplica aceste cuvinte ale Scripturii? Sau vedem doar ce ne convine? era o vorba ‘ respecta sa fii respectat”, dar vad ca dv cereti respect doar unilateral . si nu e corect asa.

NuCredeInLacrimi

[…]Nu vorbim aici de prestația poliției, care l-a arestat pe unul din ei abia după ce cazul s-a viralizat (inițial i-a recomandat victimei să meargă pe civil), ci de faptul că poporul a stat, a privit și a filmat și nu a făcut nimic.

În București, o femeie este înjunghiată pe stradă și nu că nimeni nu intervine, nimeni nu cheamă salvarea. Dacă nu este problema mea, nu mă interesează. De ce să risc și eu un cuțit în gât sau un pumn în muflex dacă nu este problema mea?

I se zice autoconservare.

În ultimii ani, dar mai ales după pandemie, lumea s-a „izolat” în celule, în „bule” în care au valori comune, interese și distracții comune. Însă când apar probleme, izolarea merge până la nivel familial sau individual. Pe scurt, nu ne pasă de problemele celorlalți decât în măsura în care le putem bârfi.

Poporul român se sustrage din lași supraviețuitori. De ce critici ceea ce i-a asigurat existența?

Uitați-vă câți fotografiază și filmează accidente și câți intervin pe bune să ajute. Câți ies la proteste țipând „nu ne reduceți NOUĂ beneficiile ci celorlalți!”. Realitatea individuală sau celulară devine realitatea virtuală în care trăiesc astăzi românii – nimic din ce este în afara bulei nu contează. Dacă nu mă afectează acum, direct, nu este problema mea.

Asta nu se cheamă bârfă?

Este fantastic cum nimeni nu a intervenit decisiv, din PNL, PSD sau UDMR în momentul în care Ciolacu a deschis baierele pungilor și a dat liber la cheltuieli fără limite care au golit tot bugetul României. De ce? Le era bine – primarilor, prefecților, deputaților, senatorilor, miniștrilor, șefilor de agenții, secretarilor de stat etc. Pe moment, le era bine; pe termen lung TOȚI ȘTIAU că va veni momentul plăților, dar sperau că vin alții să le deconteze. Egoism și miserupism.

Nicidecum, sunt aceiași primari, consilieri, președinți UAT.

În 2017, elvețienii au votat împotriva creșterii taxării multinaționalelor, deși pe termen scurt i-ar fi ajutat. De ce? Fiindcă au înțeles că pe termen lung riscă să piardă prezența multinaționalelor. Au înțeles interesul comun, de lungă durată, versus beneficii imediate.

Elvețienii sunt printre puținii oameni care vor lupta pentru drepturile lor. Nu i-aș da exemplu, concomitent cu văitatul că „nu se bagă nimeni, doar filmează” din primele paragrafe.

Nimeni nu vrea să vadă o imagine în ansamblu. „Dracu să-i ia pe toți” este noua mantră a poporului român.

E foarte veche, nu e nouă.

Cumva, există o ironie aici, în special în politica dusă de subteraniștii de la HAUR, de șoșocari și de potiști. Electoratul lor este unit de ură împotriva tuturor, întrucât ăștia le zic că nu ei sunt de vină pentru alegerile făcute până acum, ci „statul paralel”, „oculta”, „Soroș”, „Occidentul decadent” etc. Nu, nu ei au votat corupții dovediți cu șapte mâini, s-a votat (impersonal). Okulta i-a adus. Au venit austriecii și au chelit pădurile României, e drept, cu drujbe, tiruri și brațe pur românești.

Când te izolezi în bule, în celule sau chiar individual, simți că nu mai ai responsabilitate. Nu mai ai datorie față de semenii tăi, ești subteranist de ăsta care dacă reușește ceva, este o realizare individuală, dacă are un eșec, este vina celorlalți. „Fiecare pentru mămăliga lui”.

Nu e vina lor că istoria (viețile) lor s-a decis la Ialta și Potsdam.
Nu e vina lor că, din toate direcțiile, li se spune continuu că „e vina ta că…” în timp ce contractele sunt cu dedicație, accentele sunt accentuate, iar pe urmă – cinic – sunt provocați cu observații, de exemplu „Și, ce ai de gând?”

Totodată, nu la ei este pixurile puterii. La un moment dat, cazuistica masonă „victima e de vină” își atinge limitele…

Ieșirea din individualism.

Nici semenii lor de la putere (primari, consilieri, securiști, bancheri, HR-iste, patroni etc.) nu aplică învățăturile celor sfinte sau scripturile gnostice din templele fraternităților. Iarăși, fiecare își vede de mămăliga sa, dar la un alt nivel, nu…?

EMP

O întrebare pentru AI:
Dacă mă mut din județul A în județul B, cum pot să-mi schimb numărul de înmatriculare al mașinii personale? Fără să o vând și să o cumpăr-napoi, fara să o radiez, etc
Incercati speța asta și veți fi uimiți de creativitatea birocrației românești.

Costica

Problema era că dacă puneai aceeași întrebare de trei ori, primeai trei răspunsuri diferite.

Nu prea suna a problema, suna a angajat la stat, deci este antrenat fix pe stilul nostru – aceeasi intrebari pusa de mai multe ori, primesti raspunsuri diferite :))

dojo

Nu cred ca AI sau robotii sunt solutia. Si vin dintr-un invatamant departe de a fi ideal. Copiii se conecteaza (sau nu) la PROFESOR. Nu stiu cum mai e in Romania, desi prietenii nostri povestesc destul de frumos despre scoala copiilor si despre profesori in general (mai sunt si nebuni printre ei, dar nu am primit prea multe povesti de groaza). La scolile pe care le-a frecventat copilul, profesorii au fost mereu aproape de elevi. Fie-mea e indragostita de invatatoarea din a III-a (schimba invatatorii in fiecare an), in ideea ca in ultimele 2 veri am venit mereu cu cadouri din Europa pentru ea. Nu chestii mari, magneti, booklet cu parcul Plitvice etc.

Relatiile astea nu se pot copia de catre un robot. De invatat oricum se poate invata si acasa (daca e sa aprofundezi materia), se poarta aici siturile educative de genul IXL, Prodigy etc. Chiar si Duolingo am folosit pentru spaniola. Informatie este pe toate gardurile. Dar OAMENI mai putin. Oameni de genul carora copilul tau sa le aduca un cadou mic din calatorii.

Nu stiu daca am avut noroc, avem 6 ani de scoala aici si de fiecare data fata s-a lipit de cineva. Ne amintim si acum de profesorii din Kindergarten (clasa 0), de doamna de stiinte din clasa a II-a etc.

Cand a fost diagnosticata cu Type 1, fosta ei profesoara de engleza din clasa a II-a a tinut mortis sa o vada jucand tenis, cand ne-am intalnit pe terenul de la liceu, i-a dat fetei o mica bratara cu sclipici si i-a povestit ca si fata ei are Type 1 si e bine merci (la facultate). Eram la 4-5 saptamani de la diagnostic si a fost io perioada grea pentru copil (inca pe 4-5 injectii zilnice, pana am putut primi pompa de insulina). „You have Diabetes, Diabetes doesn’t have you”, i-a zis profa’ si acum la 2 ani dupa, pe fiica-mea o doare in dos de boala ei si traieste absolut normal.

Toate chestiile astea, sprijinul ENORM primit, dragostea si admiratia pentru ce face la scoala, pentru ce realizeaza la tenis (au laudat-o profesorii in fata clasei, cand a castigat cate o competitie), pe astea nu le poti mima cu robotii. Si am ajuns la faza la care copilul abia asteapta sa inceapta scoala, se fastaceste toate, cand isi vede fosti profesori si a avut niste ani senzationali pana acum.

zedicus

Sincer, in loc de profe comuniste agresive ,as fi preferat niste robo-”profesori” AI

ASD

Tudor, cui îi va folosi?
Cei care îl regretă te vor urî, ceilalți vor trece peste nepăsători. Unele dosare din acea perioadă nu se vor desecretiza vreodată… Sau vor deveni publice mult după ce toți cei implicați sunt morți.
Într-o zi… Voi scrie și eu ce știu. Dar încă nu e vremea.
Da, Ilici e un nemernic, care a fost coordonat de la Moscova și a avut consilieri ofițeri KGB. La fel cum au fost mare parte din guvernările dintre 1990 și 2001…

Ciocanul

Nu prea ar trebui sa fii luat prin surprindere. Ar trebui sa vezi ca nu prea e de lucru, ca nu ai proiect, de cele mai multe ori ti se cam pune in vedere si daca nu, citeste printre randuri. Foarte rar e de pe o zi pe alta daca nu ai facut vreo tampenie crasa.
Foarte bine ai punctat dar mai adaug:
1) Nu planui vacanta de o luna in Italia(cunosc caz) pt ca ai luat multe compensatorii, si asa ai avut destul timp liber la lucru din lipsa unui proiect.
2) Cauta si invata tehnologii/skill-uri noi, nu astepta compensatoriile si apoi … „vad eu”.
Situatia e foarte maro in IT de exemplu, stiu cazuri ce cauta de un an si nu gasesc nimic.

1

Error happened.

dojo

Am avut „placerea” in 2009, dupa 10 ani de radio. Din astia, 7 ani am pierdut fiecare duminica (aveam 6 ore de emisiune), veneam si racita, ca mureau ascultatorii fara mine. Numar pe deget duminicile luate libere (ca era mare tambalau ca se rupe Timisoara in 2 fara mine). Cand ne-au dat afara, ca s-a inchis radioul, nu s-a mai plans nimeni ca intra ascultatorii in depresie. Ne-au zis bye si gata.

Norocul meu prostesc este ca incepusem sa pierd timpul de niste ani cu web designul si asta m-a salvat, ca job la radio nu gaseai la salariu decent. Asa ca am tras vreo 4 luni cate 12-15 ore pe zi, pe fostul Elance, pana am prins un pic de cheag. Apoi a fost o idee mai usor.

Am restartat firma in 2019, cand am emigrat, si anul ala am castigat fenomenala suma de 600 de dolari 😀

Apoi, iar cu nopti nedormite, am reusit sa prind din nou un pic de cheag si merge in fiecare an tot mai bine.

E imposibil sa nu o iei personal (desi nu este, teoretic) si am suferit ca un animal in 2009, cand am ramas pe drumuri. Mizerii nu le-am facut angajatorilor (nu aveam de ce) si incerc peste tot sa nu fac valuri nici cu partenerii de afaceri si nici cu clienti. Cel mai bine este sa incerci sa fii un om decent, sa-ti faci treaba cat poti de bine si sa lasi loc de buna ziua.

11

Error happened.