Empatie

Pe parcursul a doi ani și jumătate am construit un business pornind de la o viziune. Am ajuns la peste 80 de clienți, cam 30 recurenți pe zona de mentenanță. La toți am făcut implementări ce au însemnat echipe mai mici sau mai mari. Însă un singur lucru este comun la toate aceste implementări: implicarea mea personală care deseori a trecut granițele business-ului și a intrat în zona prieteniei cu mulți din oamenii ce au activat sau activează la clienți. Fiindcă nu ai cum să reușești să duci la bun sfârșit un proiect de transformare digitală sau de aliniere la GDPR (pe care îl urăsc foarte mulți) fără să fii pe aceeași lungime de undă cu clientul tău.

M-am bucurat pentru succesele lor, am suferit pentru eșecurile lor. Cred că vă dați seama că în ultimele luni am suferit foarte mult… Eu am reușit să țin business-ul în picioare, și la fel și mulți dintre clienți – unii dintre noi avem chiar creșteri și acest lucru mă bucură nespus! Însă mă uit la prietenii și clienții din zona HORECA, transport, servicii asociate acestor zone cum literalmente se chinuie și se așteaptă să nu treacă anul. Nu aveți idee cât de furios sunt de modul în care Statul a ales să ia măsuri „light” de protecție a economiei mizând pe faptul că românii se descurcă ei fără să aștepte ajutor de la Stat, că Statul dă cu o mână și ia cu trei. Articole precum „Este rândul vostru”, Partea I și Partea II au fost scrise din cauza acestei incredibile frustrări pe care o simt. Să te uiți, tu, funcționar public cu responsabilitate, plătit din banii mei și ai prietenilor mei, cum firmele care îți asigură taxele din care huzurești se duc pe copcă și tu să „asiști” bine-merci la picajul economiei fără să îți pese, este ceva ce îmi face greață și ce mă face să mă revolt.

Activez în Romanian Business Leaders. Foarte mulți am semnat un memoriu adresat Guvernului, memoriu ce cerea imperativ câteva măsuri URGENTE pentru salvarea economiei. Mă repet, însă cu toții ne-am oferit pro-bono creierele și timpul pentru a ajuta oamenii din Guvern să vină cu cele mai bune soluții. Am primit multe urări de iubire eternă.

Totuși cu toții am avut empatie față de cei responsabili, până la un moment dat. Am avut empatie față de profesorii ce nu știau să opereze calculatoarele pentru a face niște amărâte de ore online cu copiii din clasele lor (salariul știau să și-l ia; ah, da, și cu toții trecuseră de orele alea de predare online cu brio). Am avut empatie față de polițiști, jandarmi, medici, soldați, curieri, casieri, oameni la raft etc. În ciuda faptului că înainte îi înjuram pentru prestațiile lor, acum au primit tot suportul și toată recunoștința din partea noastră, și acest lucru mi se pare extraordinar. Business-urile românești au donat, au oferit mâncare și cafea medicilor și personalului medical, oamenii au arătat că le pasă și au stat (și stau) în casă. Românii au fost empatici.

S-au anulat festivaluri, spectacole, meciuri de fotbal, s-au închis săli de cinematograf, mall-uri, magazine, restaurante etc. Am fost din nou empatici – și patroni și clienți. În ciuda faptului că mulți au înțeles că nu vor mai redeschide poate niciodată…

Am numeroși prieteni artiști – actori, cântăreți, regizori; viața lor dedicată scenei a luat o pauză din care nu se știe când vor ieși și cum vor ieși. Echipele cu care lucrau – sunetiști, tehnicieni, agenții, media etc – nici ei nu știu când vor ieși și cum vor ieși. Mulți dintre ei trăiau greu și înainte, acum literalmente nu au din ce își asigura traiul zilnic. Am auzit la emisiunea lui Exarhu cum Teo, starul comediei stand-up, ducea mâncare comandată online. Da, de la restaurantul soției, însă Teo făcea muncă de curierat – nimic rușinos, însă trebuie să ne dăm seama cam unde suntem.

Suntem mulți părinți afectați de această situație cauzată de închiderea școlilor și a grădinițelor. Copiii noștri nu vor ieși bine din punct de vedere psihic, știm foarte bine acest lucru și cel mai probabil mulți dintre ei vor avea nevoie de ajutor specializat. Mulți părinți nu au cu cine lăsa copiii, este o situație dezastruoasă.

Mulți bolnavi nu reușesc zilele acestea să își primească tratamentul de care au nevoie cu disperare fiindcă prioritatea este reducerea infecțiilor cu COVID-19. Prietenii de la Hospice – Casa Speranței îmi spun plângând cum fondurile pentru bolnavii de cancer au fost migrate de către donatori spre COVID-19, și cum mulți bolnavi de cancer mor în chinuri inimaginabile, neavând acces nici măcar la morfină. Absolut îngrozitor!

Din păcate mulți cer empatie pentru o anumită chestie sau pentru alta. Zilele acestea avem nevoie să demonstrăm empatie pentru TOT. Să ne implicăm peste tot unde putem ajuta, și să nu batjocorim sau să umilim pe cei loviți de această criză îngrozitoare. Dacă ei pică, vom pica și noi la un moment dat. Nu realizăm cât de dependenți suntem unii de ceilalți și că dacă un braț pică, alt braț pică, alt braț pică și vine și rândul nostru.