Când am scris articolul România lui ce-am fi putut fi chiar credeam că clasa politică din România are șansa de a se trezi și de a se reinventa pentru a duce România acolo unde ar putea fi. O viziune, o strategie, ceva. Chiar și în al treisprezecelea ceas. Am crezut în naivitatea mea că vremurile grele vor cerne proștii, incompetenții și piloșii și vor permite câtorva oameni vrednici să ajungă la butoane.
Suntem pleavă în vânt.
Deciziile politice din ultimele zile, modul în care autoritățile au răspuns la valul de refugiați din Ucraina, modul în care voluntarilor li s-a făcut viața grea îmi demonstrează că caracatița Securității, cu toți piloșii, pițipoancele, cocalarii și proștii satului, va dăinui mult timp. S-ar putea să nu mai existe România în granițele sale actuale și această caracatiță va supraviețui.
Singurătatea omului bun.
Nu am mai scris demult pe blog fiindcă nu am simțit absolut niciun imbold de a scrie. M-am simțit străin în țara mea, în orașul meu. Am văzut nedreptăți după nedreptăți, suferință cumplită și indiferență revoltătoare. Am simțit iar, după atâta timp, ce am simțit în 2002 fix înainte de a mă angaja la Microsoft, când într-o noapte mi-am pus toate lucrurile în niște ghiozdane și m-am hotărât să părăsesc definitiv țara. Dimineața am fost chemat la interviu. După 20 de ani, simt din nou imboldul de a lăsa totul și de a decola spre alte zări. Bula mea devine din ce în ce mai mică și mă simt din ce în ce mai singur.
Câinii nu umblă cu covrigi în coadă niciunde.
Singurul lucru care îmi dă speranță este faptul că aproape peste tot sunt politicieni imbecili la conducere. Da, ăștia din România excelează în prostie și ticăloșie, dar nu mi-e rușine nici cu ce văd în celelalte țări. De ce sunt optimist? Fiindcă în scurt timp prostia politicienilor va începe să doară tare de tot și va fi nevoie de un redesign complet al modului în care democrația funcționează la nivel global. Că vorbim de meritocrație, că vorbim de guvernare participativă, că vorbim de descentralizarea puterii – modul în care sandilăii ajung la putere și se agață de ea trebuie să se schimbe din temelii.
Pauza de la politică.
Iau din nou o pauză de la politică. M-am săturat de mocirla actuală. Da, știu, eu am scris că „Problema retragerii oamenilor buni este că mizerabilii se vor considera îndreptățiți să le ia locul.”. Dar sincer, merit o pauză pentru a mă concentra mai bine asupra priorităților mele și ale celor dragi mie.
So, what’s next?
Am creat un canal nou de comunicare pe Telegram, cu știri din zona de GDPR și data protection relevante pentru România. De ce Telegram? Fiindcă facilitățile de protecție a datelor sunt chiar bunuțe, iar diseminarea postărilor se face către toată lumea, nu selectiv ca la Facebook. Așa că feel free to join.
Pe LinkedIn voi continua să postez despre business, despre GDPR și data protection, despre transformare digitală. În special în limba engleză, deoarece am multe conexiuni în afara României.
Pe Facebook voi posta despre business, despre marketing, despre comunicare și despre războiul din Ucraina. Chiar dacă iau o pauză de la politică, vreau să vorbim despre ceea ce se întâmplă în vecini și despre cum putem ajuta.
Aici, pe blog, voi vorbi despre business, marketing, data protection, chestii fun, călătorii, impresii – de toate, mai puțin (sper) politică. Vreau să încep să îmi curăț „chakrele” de noroiul politicii și să mă concentrez pe chestiile în care chiar pot să am rezultate.
Închei spunând că România nu este ce vedeți la televizor. Nu este chestia aia prezentată în presă, cu politicieni corupți, șpăgari, cu afaceriști de carton ce dau tunuri și țepe. România este țara celor care imediat au sărit în ajutorul refugiaților ucraineni, primindu-i în case chiar dacă știau că nu vor primi niciun ajutor de la autorități. Oameni care au simțit durerea celorlalți și care s-au activat, ajutând fiecare cu ce poate. Aceasta este România din inima mea. Aceasta este România pe care o iubesc și pe care o voi iubi indiferent unde mă vor purta drumurile mele.
