Postarea asta este mai mult despre dimensiunea emoțională a acestei antreprize decât despre dimensiunea practică.
Pe 1 Septembrie 2021 s-au împlinit patru ani de Tudor Galoș Consulting. Patru ani de muncă, patru ani de împliniri, patru ani de provocări, patru ani de „altceva”. Țin minte ultima zi de angajat la Microsoft România, petrecerea de adio dată de noi cei câțiva care plecam urmată de o noapte în care am stat mai mult cu ochii deschiși și de prima zi ca angajat al noii firme. M-am trezit la aceeași oră însă nu m-am mai dus la biroul din Piața Presei Libere ci la Meron în Victoriei – să lucrez și eu ca antreprenorii de la cafea (key learning #1: nu este ca în filme boss, stai incomod, lumea este peste tine, zgomotul este mare, poziția este incomodă, trebuie să tot comanzi, să mergi la toaletă cu tot cu laptop etc). Așa de fapt a început aventura mea antreprenorială – la o cafenea, într-un fotoliu, dând mail-uri și citind.
În primele zile am citit foarte, foarte mult. Oricum de când luasem decizia că plec am citit aproape non-stop – am citit articole despre privacy, GDPR, drepturile omului dar și despre inovații în marketing, în digital, în chestii legate de antreprenoriat. Pe 1 Septembrie deja vindeam dar și citeam.
Am pornit singur, cu doi clienți. Astăzi suntem trei și avem peste 150 de clienți. Nu avem target-uri de creștere. Am construit un cabinet „boutique” de consultanță, nu un business de consultanță clasic, cu ratecard-uri, cu pipeline-uri, cu target-uri de ocupare. Am zis că vreau să cresc un business de „lifestyle” (nu să vând lifestyle), cu o filozofie în care dacă clientul este fericit și mulțumit, și noi suntem fericiți și mulțumiți.
Este greu să te obișnuiești cu incertitudinea. Uneori merge bine, uneori merge prost. Mi-a mers prost când altora le mergea bine, mi-a mers bine când altora le mergea prost. M-am învățat să trăiesc cu incertitudinea. Greu să te obișnuiești că salariul nu mai vine la sfârșit de lună și că nu mai este singura sursă de supraviețuire. Greu să conștientizezi că orice curs pe care îl iei îl plătești din același buzunar din care plătești și întreținerea, mâncarea și hainele pe care le îmbraci.
Muncim mult dar eficient. Ceea ce ne permite să ne și odihnim, să ne luăm vacanțe când vrem, să învățăm, să ne luăm certificări, să mergem la evenimente, să ne distrăm. Ne permite să fim alături de cei dragi – dacă am câștigat ceva cu această aventură acel lucru este timpul petrecut alături de cei dragi.
Am învățat că în această viață pe această planetă banii vin și pleacă, dar timpul doar pleacă. Timpul este cea mai importantă resursă pe care o avem la dispoziție. Degeaba vinzi tu un deal foarte bun fie pentru compania ta fie pentru angajatorul tău dacă ratezi prima zi de școală, grădiniță sau facultate a copilului tău. Degeaba ești aplaudat la scenă deschisă dacă cei dragi suferă și nu ești alături de ei la greu.
Pot merge la sală în timpul zilei dacă îmi aranjez orarul într-un mod inteligent. Pot ieși cu familia într-un parc gol în timpul zilei. Pot merge la piscină în timpul zilei când alții lucrează. Da, dar uneori sunt nevoit să lucrez noaptea – lucru întâmplat anul trecut când mă duceam să aduc bona de acasă (să nu ia carcalacul din mijloacele de transport în comun), mă duceam la birou, duceam bona înapoi acasă, mă întorceam și continuam lucrul pierdut cu patru ore în trafic. A meritat fiecare minut deoarece așa am scăzut riscurile de infectare într-o perioadă când nu exista vaccin pentru COVID-19.
Nu înțeleg antreprenorii ce își sacrifică complet timpul cu cei dragi și trag până la epuizare. Un miliard de EUR într-un cont nu va reduce dorul unui copil față de tatăl sau de mama ce mor de boli cauzate de epuizare sau de burnout. Un Porsche sub fund nu compensează lipsa îmbrățișării părintelui aflat la lucru, mai ales în momente de cumpănă. O vilă uriașă cu piscină este goală fără râsetele copilului în brațele părintelui.
Am planuri de viitor, bineînțeles, pe zona de business. Vreau să mai cresc un business, să încerc marea cu degetul și în alte ape. Dar cea mai importantă variabilă în ecuația succesului rămâne timpul. Timpul se duce. Banii vin și pleacă. Știu ce pot sacrifica, știu ce nu pot sacrifica.
Vă sfătuiesc ca de fiecare dată când vă uitați la o vilă frumoasă, la o vacanță exotică expusă de vreun influențăr pe Instagram, la o mașină scumpă, la viața altcuiva, să vă întrebați ce preț sunteți gata să plătiți pentru acele lucruri. Care apropo, sunt vremelnice și se strică. Vila trebuie întreținută ZILNIC, vacanța se termină, mașina e plină de piese chinezești făcute pe vapor și se strică etc. Ce preț sunteți pregătiți să plătiți pentru aceste lucruri? Cât din timpul vostru sunteți pregătiți să sacrificați?
Imaginea este cea a ultimului award primit cu câteva luni înainte să plec din corporație.
