România și Afganistan

Am cunoscut oameni din aproape toate națiile și de aproape toate cetățeniile și religiile. Am prieteni buni doi pakistanezi cu care țin legătura – doi tineri extrem de inteligenți și deschiși, oameni de afaceri de succes. Cu toate acestea nu am cunoscut afgani. Nu cunosc țara, nu îi înțeleg cultura, obiceiurile. Tot ce știu despre Afganistan este ce am văzut în diverse documentare și prin presă. A, da, și ce am văzut în filme care fie îi idolatrizau pe mujahedini (când se luptau cu sovieticii) fie îi demonizau (când se luptau cu americanii, englezii și restul).

Ceea ce se întâmplă în aceste zile când talibanii preiau controlul țării practic fără multă opoziție dă însă fiori pe șira spinării politicienilor de pe întreg globul. Președintele Statelor Unite ale Americii, Joe Biden, este învinuit pentru această retragere în grabă a trupelor americane și a trupelor aliate ce duce la căderea guvernului pro-occidental de la Kabul. România a avut și ea trupe în Afganistan, a pierdut chiar și soldați la datorie.

La 20 de ani de la fatidicul atac terorist din New York din 11 Septembrie 2001 Afganistanul se întoarce fix de unde plecase – o țară ocupată de o organizație islamistă ce impune legea dură Sharia, face execuții publice, interzice aproape toate drepturile femeilor (inclusiv dreptul la educație). Ar părea că totul a fost degeaba. Da, pentru America pare a fi un nou Vietnam…

Însă cum se raportează România la subiectul Afganistan? Faptul că România a avut trupe în Afganistan și continuă să opereze în diverse teatre de operațiuni pe întreg globul este un mare câștig pentru România. Acești soldați prind experiență, experiență de care nu știm când sau dacă vom avea nevoie. Acești soldați au luptat în cele mai grele condiții cu fanatici dispuși să moară oricând luptând. Acești soldați sunt eroii adevărați ai României, nu politicienii patriotarzi care se bat cu pumnul în piept și care la primul strănut al inamicului iau poziția ghiocel.

În al doilea rând, ceea ce vedem în Afganistan este evoluția „Corupția ucide”. Armata afgană de fapt nu a existat niciodată, a fost (putem vorbi deja la trecut) o organizație ultra-coruptă, cu comandanți ce mințeau în privința numărului de soldați, care le furau alimentele soldaților, chiar și armamentul pentru a-l vinde (uneori chiar talibanilor). La Mazar-i-Sharif armata s-a predat direct, milițiile anti-talibane au fost copleșite și s-au retras în timp ce la Jalalabad armata s-a predat fără să tragă un foc.

Această poză este extraordinară – telefoane occidentale, dulciuri, apă îmbuteliată – în cadrul întâlnirii în care guvernatorul Ziaulhaq Amarkhi predă oficial regiunea șeicului taliban Nida Muhammad, guvernator al emiratului islamic pentru Nangarhar. O întâlnire în care unii stau cu ochii în telefoane, alții discută, nimic agresiv, zici că este o predare de proiect.

Afganistan a trecut prin 20 de ani de libertate dar și prin 20 de ani de corupție pandemică. Zona rurală are o organizare tribală iar cea urbană are o organizare mafiotă. Sentimentul național nu prea există, sentimentul de ură împotriva invadatorului însă da. Toate acestea au contribuit rapid la căderea Guvernului care literalmente s-a prins că nu mai guverna peste nimic.

Ce avem de învățat de aici? Dincolo de faptul că corupția ucide, ea distruge statul de la temelie. Statul Afganistan va înceta să existe în următoarele zile probabil – un nou califat se va ridica peste ruinele statului corupt. Califat dur, reguli dure, popor asuprit. Nu este nici primul nici ultimul stat care dispare sau care se reorganizează din cauza corupției. Toate marile imperii au căzut din cauza corupției și a indolenței. Nimănui niciodată nu i-a păsat de populația asuprită.

Românii tot timpul s-au bazat că americanii îi vor salva de la orice. Ultima oară românii s-au bazat că americanii vor lupta cu clica lui Dragnea pentru ei. Paradoxul face că chiar au folosit toate armele diplomatice pentru a contracara mizeriile pe care daddy pârnaie voia să le facă, în timp ce noi ne luptam cuvânt cu cuvânt pe Facebook – cam cum s-au luptat și afganii pe Facebook și Twitter (ultima postare a guvernatorului de mai sus ce s-a predat este că e încă la post și că lumea să fie liniștită).

Este momentul să înțelegem că aici, în Estul Europei, noi suntem NATO. Noi reprezentăm granița de Est a Alianței, a Uniunii Europene, graniță trecută în zbor de AN2-uri pline cu chestii de contrabandă și alte alea. Noi vom fi primii care în caz de invazie din Est vom da piept cu inamicul. Și trebuie să înțelegem că în starea actuală de delăsare și corupție nu vom reuși nimic; de noi depinde să ne mișcăm să ieșim din letargia asta națională. Altfel riscăm să dispărem ca stat.