Ce detestăm la București

Că tot am vorbit aici de cinci motive pentru care Bucureștiul poate fi iubit, iată mai jos cinci puncte pentru care Bucureștiul este nasol. Din perspectiva unui om aflat în vizită de 23 de ani.

Bucureștiul cel detestat.

De-a lungul timpului Bucureștiul ca oraș a ajuns să fie detestat de locuitorii provinciilor istorice deoarece le-a furat „caimacul” business-ului, a intelectualității și multe din oportunitățile de dezvoltare. Iașiul înainte de Mica Unire era un târg regional extrem de important, o poartă de trecere între Imperiul Țarist și Vestul Europei, iar oamenii de afaceri de aici făceau mulți bani de pe urma comerțului. Brăila era porto franco și cunoștea o puternică dezvoltare economică. Clujul, Timișoara, Oradea, Arad, Satu Mare, Sibiu  – orașe transilvănene cunoscute pentru dezvoltarea extraordinară din timpul Imperiului Habsburgic și mai apoi din timpul Imperiului Austro Ungar – au pierdut și ele enorm de mult prin „centralizarea” excesivă făcută de autoritățile României Mari, centralizare eșuată din punct de vedere economic și care a continuat în mod forțat, stahanovist în timpul regimului comunist. La ora actuală 27.3% din PIB-ul României se realizează în regiunea București. De aceea cei din provincie privesc Bucureștiul cu neîncredere, din cauza centralizării economice, politice și sociale.

Aglomerația.

Bucureștiul este un oraș ce oficial are 1.83 milioane locuitori. Neoficial, peste 2.5 milioane și numărul este în creștere liberă. Măcelul arhitectural făcut de autoritățile comuniste și haosul imobiliar de după Revoluție au dus la construirea „la liber” a unor cartiere rezidențiale și de business care nu erau deservite de transportul în comun și care au schimbat complet traficul din București. Proasta gestionare a transportului în comun, subdimensionarea, lipsa autobuzelor, a tramvaielor, a garniturilor de metrou a creat aglomerație și în trafic dar și în transportul în comun. Înainte de pandemie Bucureștiul primise „premiul” pentru orașul cu cel mai îngrozitor trafic din lume. După pandemie transportul în comun s-a golit și s-a umplut de mașini, deci este și mai rău. Cuplezi acest status-quo cu lucrări făcute aiurea pe străzi, șantiere deschise și uitate și ai imaginea unui oraș complet scăpat de sub control.

Cutremurul.

Da, acel cutremur pe care îl așteptăm fără să facem nimic. Și va veni, și când va veni va fi foarte, foarte nasol. Acest articol descrie foarte bine cam ce se va întâmpla. Simularea făcută de autorități acum câțiva ani estimează că vor fi cam 3000 de morți, 5000 de răniți și cam 40.000 de oameni rămași fără adăpost. Cred că aceste estimări sunt super-optimiste – am văzut la #Colectiv cam cum se descurcă autoritățile în caz de dezastru. Când (nu dacă) cutremurul va lovi, jumătate din oraș nu va fi locuibil – vor fi clădiri dărâmate, conducte de gaz ce vor alimenta incendiile, autorități în degringoladă. Consolidările s-au făcut la mișto, noi sau generațiile de după noi vom plăti factura indiferenței.

Viața este scumpă.

Să trăiești în București nu este deloc ieftin. Da, ai oportunități de câștig dar ai infinit de multe oportunități de cheltuit. Și cheltui… Totul costă – transportul, mâncarea, medicii, bonele, îngrijitoarele, chiriile, ratele etc. Cererea este mare, lumea continuă să vină în orașele mari atrasă de mirajul oportunităților și nu vede cheltuielile. Care tot cresc. După pandemie în alte țări HORECA și-a redus prețurile pentru a convinge lumea să vină (mi-am luat niște bilete incredibil de ieftine la British Airways și o cazare la patru stele în centrul Londrei), în timp ce în București (probabil și în restul țării) prețurile au explodat pe principiul „tapează-i acum de bani”. La un bar în Regie, cartierul studențesc, o bere este 9 lei. La draft. Fix aceeași bere o găsești la 3 lei în supermarket.

Sănătatea.

Bucureștiul este un oraș extrem de poluat și plin de praf. Problema prafului putea fi rezolvată de mult timp, însă udarea zilnică a orașului înseamnă buget pentru firmele de curățenie care dau cu apă și când plouă. De asemenea poluarea este întreținută de nemernicii ce ard deșeuri ilegale, mână în mână cu autoritățile care nu se ating de ei. Toate aceste lucruri, asezonate cu o viață nesănătoasă, obezitate, stress, alcoolism afectează grav viața bucureștenilor iar sistemul de sănătate nu face față la fluxul uriaș de îmbolnăviri. Spitalele sunt subdimensionate, lipsite de medici iar pandemia de COVID-19 a scos la suprafață toate vulnerabilitățile sistemului. Chiar dacă spitalele sunt private, medicii se poartă cu pacienții fix ca la stat, cu scârbă și cu superioritate iar ratele de vindecare sunt printre cele mai mici din lume. Spitalele colcăie de bacterii, de nosocomiale și de alte nenorociri ce ucide pe bandă rulantă pacienți nevinovați – repet, indiferent că vorbim de spitale private sau de stat.

Autoritățile nu funcționează.

Cumva în București avem cei mai agresivi șoferi din țară – probabil și din Europa. Dacă ar fi liber la arme aici am avea El Dorado. Fiindcă Poliția este inutilă și nu își face datoria lumea și-a luat legea în mâini și s-a apucat să își facă singură dreptate. Lumea se ia des la bătaie în trafic, acum câteva zile un motociclist a omorât un trotinetist, dar agresivitatea se observă și în oraș, și în transportul în comun, și în baruri, și în cluburi, și în restaurante. Lumea răspunde agresiv, se poartă agresiv, trebuie să fii tot timpul „în priză” și acest lucru îți mănâncă toată energia. Obișnuită ca autoritățile să nu funcționeze, lumea încearcă să rezolve problemele prin mijloace și prin puteri proprii. Și nu vorbim aici doar de Poliție, Jandarmerie, Poliție Locală – ci și de restul instituțiilor publice locale sau naționale pe care pur și simplu mai nou nu le vezi. Șoselele sunt tot mai distruse, semafoarele funcționează când și când, parcurile nu sunt îngrijite, dezinsecția s-a făcut haotic, de deratizare nu mai zic fiindcă colcăie șobolanii prin măreața Capitală (hey, colcăie și prin Manhattan deci iată, avem termen de comparație).

Ca o concluzie, este foarte greu și obositor să ai o viață decentă de familie în București. Orice deplasare la școală sau la grădiniță îți mănâncă niște multe ore din viață, orice deplasare de fapt în afara casei îți mănâncă nervi și ore. Dacă te îmbolnăvești spitalele sunt capcane la care oricum aștepți multe ore, indiferent că vorbim de stat sau privat. Iar viața este foarte scumpă și dacă se întâmplă ceva, ești cam on your own.