Eșecul planificării înseamnă planificarea eșecului

Expresia din titlu probabil ați văzut-o în sute de training-uri corporate sau truisme vomitate de diverși coci ce zilele astea se bat parte-n parte cu ChatGPT pentru clienți. În limba engleză sau în limba română, expresia spune ceva simplu: dacă nu ai un plan, ți-o cam iei. Fiindcă trăim vremuri interesante.

Vine criza?

Sincer, nu cred. Va fi însă un reset economic cu siguranță: declinul Americii și creșterea Chinei, noile tratate ale Europei cu India și China, bula de AI ce stă să bubuie, bula imobiliară globală ce stă și ea să bubuie și tot așa. Plus războaie, că ne-am săturat de pace ca veganii de miștouri.

Schimbări majore cu siguranță vin și cât de cât trebuie să fim pregătiți pentru ele. Așa că iată opiniile mele despre cam cum trebuie să vă pregătiți.

Pregătește-te să fii dat afară.

Am scris acest articol acum trei ani de zile, este la fel de „fresh” și astăzi ca atunci. Dacă ești angajat, ai toate șansele să zbori. Dacă ești antreprenor, ai toate șansele ca modelul tău de business să nu funcționeze în noua lume. Așa că fii pregătit de schimbare, căci ea va veni. Însă mental, ieși din zona de confort – din nou, un truism cocistic de neam prost, de ăla ce se rostește după ce clătești cu un pahar de prosecco gustul de șoarmă din gură – și deschide-ți antenele.

Planifică ce vei face în primele zile, în prima săptămână, în prima lună și în prima jumătate de an după ce zbori. Toate opțiunile sunt pe masă: angajare, freelancing, antreprenoriat, emigrat. Orice aduce bani, munca nu este rușinoasă, banii nu au miros. Și da, pregătește-te să ai o sumă de bani pentru „chestii”. Ca să nu intri în depresie după primele luni.

Pregătește scenarii – optimist, realist, pesimist.

Știți faza aia cu good, better, best? Trebuie să ai cel puțin trei scenarii pe masă pentru momentul în care nu mai vin bani – ai fost dat afară sau ce vinzi tu nu se mai cumpără. Revin la principiul cu „banii nu miros” – dacă este legal, dacă te poți uita în oglindă, nimic nu este rușinos. Am ajutat astăzi pe cineva să își optimizeze laptop-ul și a vrut să-mi dea bacșiș 100 de lei. Credeți că mi-ar fi rușine ca de mâine să depanez laptop-uri dacă asta aduce bani?

Nu o s-o fac fiindcă mi-am pregătit destule scenarii și strategii ca să nu ajung aici; dar da, există o probabilitate să ajung aici și atunci ghici ce, asta voi face. Până atunci, ce vând eu se cere, deci business-ul este ok 😊.

Focus pe creștere.

Da, știu, toată lumea își planifică reduceri de buget, de personal, cum naiba să crești în perioada asta? Păi ar fi păcat să ratezi chiar acum oportunitatea de a crește; mai ales când ai sistemele AI ce te pot ajuta să simulezi scenarii economice, să găsești lead-uri și clienți (e parte din cursul nostru asta cu lead-urile), să creezi customer journeys și să faci upsell și cross-sell la orice vânzare.

Ah, și astea trebuie să începi să le faci de astăzi, de acum! Din nou, aveți curs, folosiți-l 😊. Și da, când am început business-ul, nu îmi imaginam câte cursuri vom ajunge să ținem.

Plasa de siguranță.

În paralel trebuie pregătită plasa de siguranță. Ce faci dacă cel mai negru scenariu se materializează? Pentru mine cel mai negru scenariu este un război pe teritoriul României. „Plasa de siguranță” este refugiul către vest, cu provizii: conserve, apă, chestii pentru apărare (legale). Și benzină în mașină.

Undeva săptămânal fac „achiziții” pentru acest scenariu – nu intru în detalii. Dar știi cum, apa o putem bea înainte să expire, conservele se pot consuma înainte să expire, dar stocul trebuie să fie acolo. Mai țineți minte experiența de la lockdown-ul din 2020? Mno, folosiți know-how-ul de atunci.

Renunță la idealism.

Când a venit criza din 2008, eram sigur că se vor cerne industriile de impostori. Începând de la firmele din piață care trăiau doar din șmecherii cu parandărături, la bloggerii care erau atârnache pe lângă brand-uri și agenții și angajații care erau putori sinistre și nu produceau decât PPT-uri pline de chestii pe care nu le înțeleg. Mamă, ce prost am putut fi!

Au dispărut și firme care făceau varză piața dar au rămas în picioare firme care au știut să se reorienteze pe alte măgării și mizerii – salut, Sebi – și care și-au tratat angajații în cel mai infect mod posibil. În online șocul a fost și mai mare – bloggeri ale căror „campanii” nu produceau nimic, doar rapoarte, au prosperat în timp ce bloggeri și experți bun în online s-au apucat de altele – antreprenoriat, s-au angajat, consultanță etc. Au supraviețuit hahalere, ba chiar au apărut noi și noi hahalere care produc „campanii” cu parandărături (umblă vorba pe radio șanț că între 25-30% este combinația – aviz amatorilor) ce generează doar vanity KPIs fără niciun fel de business ulterior. Rici nene, de 11 milioane, vorba lu’ Samsung.

Să vă zic de angajați? Au zburat mulți din ăia buni și au rămas sinecuri, pile, putori și angajați și angajate care ofereau servicii „adiționale” (departamentele de Diversity & Inclusion ar putea fi mândre de implementarea unitară a politicilor de DEI, hărțuirea sexuală este pe toate părțile – femei à bărbați, bărbați à femei, bărbați à bărbați, femei à femei). Au mai rămas și ceea ce eu numesc „explicaționiștii” – cei care nu doar că pot explica un rezultat prost ci pot transforma un rahat într-o statuie de aur. Nu mai contează faptele, rezultatele, ci explicațiile.

Drept urmare, nu te aștepta ca piața să se „cearnă” – piața se va cerne de oameni și firme bune, nu de hahalere. Tu vezi-ți de treabă și pregătește-te să faci ceea ce trebuie pentru a-ți fi bine ție și celor dragi. Și ajută când vezi oropsiți – și ai să vezi mulți – fiindcă la un moment dat, va conta.