Moartea responsabilității

Există în limba engleză un termen, „accountability”, greu de tradus. Fiindcă înseamnă responsabilitate cu olecuță de palmă peste ceafă în caz de gherlă. Nu este greu de tradus în limba română doar, această problemă există în întreaga Uniune Europeană, în țările nevorbitoare de engleză, deoarece termenul „accountability” se găsește în multe legi scrise inițial în engleză și adaptate în fiecare limbă a Uniunii. De exemplu în GDPR avem partea asta de accountability ca principiu de bază.

Tras la răspundere.

Mi-a explicat cineva că „tras la răspundere” s-ar apropia cumva de accountability. Da și nu, fiindcă tras la răspundere are semnificație exclusiv negativă (pedepsești pe cineva pentru o gherlă), în timp ce accountability înseamnă „nu fă gherle că ți-o iei”. Dar chiar și în contextul de a trage pe cineva la răspundere, fug ai noștri de accountability ca politicienii de DNA. Degeaba vrei să tragi pe cineva la răspundere, așa sunt proiectate legile, sistemele, procedurile și politicile astfel încât să nu poată fi nimeni tras la răspundere.

Impersonalul personalizat.

Adorabil în cultura română este utilizarea verbului reflexiv impersonal. Cum ar fi „s-a întâmplat”, „s-a furat”, „s-a stricat”. Cine a făcut să se întâmple acțiunea? Cine a furat? Cine a stricat? Nimeni! Drept urmare, nu avem pe cine trage la răspundere. „S-au depus puține proiecte pentru PNRR” – bănui că singure s-au depus. „Produsele nu s-au vândut” – au încercat ele să țopăie în fața clienților, dar n-aveau picioare și nu a ieșit schema.

Când nu există accountability, oamenii mor.

Am fost destul de prost încât să cred că corupția este cea care ucide. Nu, dragii mei, corupția este un rezultat al lipsei de „accountability”. Lipsa de „accountability” ucide – nu ai pe cine condamna pentru furt, corupție, neglijență, indolență, inacțiune. Drept urmare, lumea moare. Oamenii mor în accidente stupide căci nu au făcut autoritățile autostrăzi, că Poliția nu își face treaba, că șoferii conduc ca nebunii știind că cu puțină șpagă și cu puțin noroc rezolvă orice.

Vaccinarea a eșuat din România tot din cauza lipsei de „accountability”.

Oamenii știau că nimeni nu poate fi tras la răspundere dacă vaccinurile nu sunt bune sau sunt administrate incorect. În alte țări ceva mai civilizate, oamenii știu că pot să tragă la răspundere politicienii și autoritățile dacă lucrurile nu decurg așa cum trebuie. Pe cale de consecință, lumea nu s-a vaccinat fiindcă știa bine cu ce pramatii are de-a face. A mai întrebat cineva ceva de achizițiile din pandemie? A făcut cineva vreun audit pe modul în care s-au cheltuit banii publici? A, nu, relax, s-au cheltuit singuri. Au plecat pe geam, fâl-fâl, duși au fost!

Accesul nostru în Schengen și în cercurile țărilor civilizate depinde de „accountability”.

Degeaba îndeplinim noi condițiile tehnice de aderare la Schengen dacă nu suntem în stare să demonstrăm partea de „accountability”. Votul membrilor privind aderarea unei noi țări la Schengen trebuie să fie unanim, și ce garanție mai bună a seriozității și maturității unei țări există decât un framework de „accountability” național? Însă acest „framework” lipsește cu desăvârșire – criminali, violatori, corupți, hoți – sunt eliberați pe bandă rulantă; pur și simplu instituțiile nu dau dovadă de „accountability”. Iar țările din Schengen văd acest lucru! Degeaba îndeplinești tu condițiile tehnice, degeaba ai legi, proceduri, procese, dacă acestea nu sunt aplicate!

Șmecheria merge pe termen scurt, nu pe termen lung.

Închei vorbind puțin despre responsabilitate. Responsabilitate individuală, de grup, de țară. Ea trebuie demonstrată. Lumea îl regretă pe Ceaușescu că a fost șmecher și i-a făcut pe vestici să creadă că România trage spre Vest, nu spre Rusia. S-a folosit de acest lucru ca să facă spionaj economic masiv și ca să își însușească o avere uriașă. Lumea îl regretă pe Băsescu că a fost șmecher și că i-a aliniat la masă pe toți șefii de stat; însă istoria ne arată că nu a făcut decât să vorbească vorbe, corupția a înflorit sub regimul său cum nu a înflorit sub regimul Năstase. Au fost șmecheri, dar acum plătim facturile șmecheriei noastre. Poate a sosit momentul să investim în încredere…