Presa a descoperit că presa ia bani de la politicieni

Cei de la Recorder au publicat ancheta lor legată de banii dați de către partide presei pentru a publica strict ce trebuie publicat, când trebuie publicat, pe tonul potrivit. Emisiuni cu politicieni, emisiuni cu fel de fel de penali, toate pentru tatulicizarea (manevra prin care Tatulici l-a spălat pe Adrian Păunescu) unor personaje dubioase.

Toți știam ceea ce Recorder au expus.

Nu aveam date, dar știam. Sunt subiecte care nu au apărut deloc în presă, deși erau fierbinți – gen analfabetismul uriaș al elevilor determinat în urma testării naționale a elevilor. Sunt emisiuni la care invitații sunt spălați iar dușmanii invitaților demonizați. Nu, serios, chiar nu trebuie să fii Einstein să deduci că se învârt niște bani. Mai mult, în pandemie au curs banii către presă și așa cum arată și ancheta Recorder, nimeni nu este obligat să spună cui și cât a dat.

Știm și cauza și nu facem nimic.

Acest articol al lui Vali vine și spune ceea ce din nou știam: presa bună nu rezistă fără bani. Presa își ia banii din sponsorizări, din abonamente și din publicitate. Marea majoritate a banilor vin însă din publicitate, iar la negocierile de pachete de publicitate este ușor să se agreeze și chestii care nu sunt în contract. Nu de alta, dar dacă chestiile agreate oral nu sunt respectate, rezervorul cu bani nu mai curge. Drept urmare, spală presa politruci la foc continuu. Revenind, cauza este că presa nu are bani dacă nu vinde „publicitate”. Sponsorizări – avem în România organe de presă care acceptă sponsorizări directe, cum ar fi chiar Recorder. Este foarte important ca o astfel de inițiativă să fie susținută cu bani, altfel rechinii încep să-și agite banii la nasul presei (banii noștri, din taxe și impozite).

Conținutul plătit? Păi să ne amintim de postarea unei jurnaliste care întreba pe Facebook ce unelte se pot folosi pentru a ocoli paywall-urile marilor trusturi de presă internaționale. Iar românii, unii dintre ei chiar jurnaliști, i-au dat exemple de tool-uri. Bezna minții, oamenii își tăiau singuri, cu elan, craca de sub picioare!

Care este soluția?

Soluția este să facem ceea ce trebuie. Ne alegem două-trei surse de știri, le plătim sponsorizări sau ne abonăm la publicații iar dacă suntem marketing manageri alocăm niște fonduri pentru publicitate pentru aceste resurse. Publicațiile și televiziunile care au primit bani de la partide pot fi ușor scoase din grilă (eu nu mă mai uit la televizor deloc, la niciun canal de știri) sau blocate în browser. Curățenie morală, curățenie obligatorie. Dar fără bani nu se poate căci și jurnaliștii sunt oameni care trebuie să trăiască.

În loc de încheiere…

Este pe Prime Video un documentar, se numește Flight /Risk și este despre ancheta făcută de un jurnalist de la Seattle Times în legătură cu prăbușirile celor două avioane Boeing 737 Max. Jurnalistul a fost premiat cu un premiu Pulitzer, iar ancheta a scos la iveală toate mizeriile din corporația Boeing. Sediul Boeing este în Renton, în statul Washington al cărui capitală este Seattle. Renton este de fapt lipit de Seattle. Vă dați seama că o corporație cu Boeing a încercat de nenumărate ori să influențeze Seattle Times, o publicație care își are sediul la câțiva kilometri de Boeing, ispitindu-i cu tot arsenalul. Jurnaliștii, editorii, patronii nu au cedat. Despre asta vorbim. Mai sunt jurnaliști ce nu cedează, nici în fața unei mega-corporații precum Boeing.