Libera exprimare și responsabilitate

Zilele acestea au fost marcate de mai multe evenimente care au generat discuții intense pe rețelele sociale. Vreau să tratez două dintre ele, fără emoții, „la rece”, fiindcă și eu am fost prins emoțional într-unul din ele și cred că trebuie să înțelegem mai bine că rețelele sociale nu sunt locul în care aceste emoții pot fi înțelese sau adresate așa cum trebuie.

George Simion la inaugurarea anului școlar la Colegiul „Gheorghe Lazăr” din București.

Georgică Simion a fost la unul dintre cele mai importante colegii din București, „Gheorghe Lazăr”. Lăzăristul nostru s-a autoinvitat, directoarea școlii l-a poftit la microfon și el a fost huiduit. Bineînțeles că lumea s-a înfuriat (și eu m-am înfuriat) fiindcă micul neonazist nu avea ce să caute la un astfel de colegiu. Afectat emoțional, am cerut demiterea conducerii acestui liceu. Cred în continuare că ar trebui demiși cei care atât de frumos i-au facilitat ipochimenului momentul electoral.

George Simion a respectat toate legile când s-a autoinvitat și când a ținut acest discurs.

Mulți oameni, chiar din „bula” mea, mi-au atras atenția că George Simion nu a greșit legal cu nimic și nici conducerea școlii nu a greșit cu nimic. Un parlamentar a dorit să țină un discurs la începerea anului școlar. Legal, corect, s-au respectat întru totul legile țării și regulamentul școlii. Și aici este problema.

Bunul simț nu poate fi normat iar golanii exploatează fix acest lucru.

Îmi vine în minte Gheorghe Funar, primar al Clujului în trei mandate între anii 1992 și 2004. Da, clujenii, acești mândri cetățeni ai României, locuitori ai Silicon Valley-ului de România l-au votat de trei ori pe un psihopat extremist care a făcut praf orașul, a alungat investitorii și a pierdut cam toate oportunitățile de dezvoltare pentru oraș. Acest ipochimen, când vopsea băncile Clujului în tricolor și când provoca repetat comunitatea maghiară din Cluj, spunea că respectă întru totul Constituția și legile țării. Iar acest lucru era repetat și de fanii săi care l-au votat de trei ori la rând! An după an, an după an, an după an Clujul nu a fost altceva decât orașul dintre două OMV-uri. Dar hey, respecta legile țării și Constituția!

Frica de golani nu alungă golănia ci dimpotrivă.

Doamna directoare a școlii a spus că de frică i-a permis derbedeului să vorbească. Să nu facă scandal, să nu facă live-uri. Această frică a fost simțită și de micul legionar care a exploatat din plin momentul. Noroc cu elevii liceului care i-au arătat că lumea mai are coloană vertebrală. Și totuși, în mod real, chiar dacă toată ființa mea se revoltă, nu se poate face nimic împotriva conducerii acestui liceu. Fiindcă au respectat legea. Și da, cer degeaba demiterea lor.

Moartea Reginei Marii Britanii.

La vârsta de 96 de ani, Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a decedat. Moment de mare încărcătură emoțională fiindcă majoritatea oamenilor de pe această planetă s-au născut și au crescut în timpul domniei sale. Nu ai cum să nu fii afectat într-un fel de acest eveniment, fie că suferi, fie că doar te întristezi, fie că te bucuri, fie că conștientizezi că viața trece și că ai cam îmbătrânit. Este o schimbare în viața fiecărui dintre noi, și fiecare dintre noi avem dreptul la o reacție la acest eveniment și la diseminarea acestei reacții în Social Media. De aici și până la a fi ars pe rugul virtual al legiunilor de imbecili de pe Facebook este totuși o cale lungă.

Mult prea mulți au murit ca noi să avem dreptul la opinie.

Bineînțeles că acest drept vine împreună cu responsabilitatea pentru acea opinie. Motivul pentru care nu am scris nimic despre ce simt în legătură cu moartea Reginei este că consider că acest lucru este ceva intim despre care pot vorbi doar cu cei apropiați mie. Am spus deseori că sunt monarhist, am suferit la moartea Regelui Mihai I al României, am suferit văzând ce au făcut securiștii din actuala Casă Regală a României, îl susțin pe principele Nicolae ca moștenitor al tronului însă dincolo de aceste aspecte nu vreau să vorbesc despre moartea Reginei și despre cum sunt sau nu sunt afectat.

Însă m-am săturat să vină moraliștii români să ne spună că avem sau nu avem voie să facem glume în legătură cu acest eveniment. Umorul este cel care a ajutat România să treacă prin cele mai negre perioade, perioada dictaturii comuniste. Și atunci, dacă glumeai erai săltat de milițieni și dus la interviu. Cenzura umorului este apanajul dictaturilor. În Peripețiile bravului soldat Svejk, Jaroslav Hasek arată cum imediat după asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand serviciile secrete ale coroanei arestau oameni de pe stradă și din baruri care comentau împotriva monarhiei sau care făceau glume nepotrivite legate de asasinat. Însă marea majoritate a celor care făceau glume nu îl urau pe arhiducele ucis, ci pur și simplu reacționau la această veste glumind.

Și totuși sunt glume ce mă deranjează, sunt sigur că sunt glume ce te deranjează și pe tine.

Mă deranjează unele glume? Da, mă deranjează! Le-aș dori interzise? În niciun caz! Le-aș dori cenzurate? Nu! Dacă mă deranjează o glumă, îi pot da „hide”, dacă autorul insistă îi pot da unfollow, unfriend, block, Am atâtea opțiuni, nu înțeleg de ce trebuie toți cei care fac glume „nepotrivite”, chiar și în cazul unei tragedii, să fie blamați, condamnați, jigniți. Am văzut glume bune în aceste zile, la care chiar am râs și nu îmi pare deloc rău că am râs. Multe dintre ele coapte chiar în laboratoarele britanice ale monarhiștilor care chiar suferă în acest zile. Însă unii dintre ei aleg să glumească – este perfect uman să o facă așa.

P.S.: Regina Elisabeta a II-a a fost om, ca noi toți. A avut momente bune, a avut momente rele. A greșit. Poza de sus este un astfel de moment, când l-a plimbat pe dictatorul Nicolae Ceaușescu cu caleașca prin Londra. Cum credeți că s-au simțit dizidenții români din Marea Britanie, refugiați dintr-o Românie ce se închidea tot mai mult? Cum credeți că s-a simțit Regele Mihai I al României, aflat în refugiu în Elveția, văzându-și ruda de sânge cum îi plimbă dușmanul?

A fost un om, ca noi toți. Cu un impact uriaș asupra omenirii. Să îi celebrăm viața, să îi onorăm amintirea și să învățăm din ce a făcut bine și din ce a greșit. Și da, să nu uităm să mai și râdem uneori.

P.P.S: Videoclipul acela celebru, al lui Israel „IZ” Kamakawiwo’ole – Somewhere Over the Rainbow – a fost filmat la înmormântarea sa. Acei oameni care râdeau și se bucurau îi celebrau viața.