Unul dintre lucrurile nesuferite (dar necesare) din viața de corporație era slide-ul „Go Do’s” de la sfârșitul unei prezentări de inițiativă multinațională, în care tu ca angajat pe o poziție locală trebuia să întreprinzi niște sarcini precise. Că erau relevante pentru țara ta sau nu, conceptul era „ordinul se execută nu se discută”. Și totuși aceste slide-uri de „Go Do’s” erau extrem de utile deoarece îți era clar ce se așteaptă de la tine. Care sunt responsabilitățile tale precise.
Cultura antreprenorială te obligă să „Go Do”.
Am intrat în corporație în 2003 când cultura era una ce permitea filialelor locale un grad de autonomie crescută. Ceea ce deseori însemna haos, că în 30 de oameni nu prea puteai face ce făceau filiale de 3000 de oameni, așa că improvizai masiv. Existau inițiativele majore ale corporației, materiale ce puteau fi adaptate, target-uri cascadate, în rest cam stabileai tu cum obțineai rezultatele. Problema este că am crescut într-un mediu în care ni s-a spus „administrați-vă filiala ca și cum ar fi a voastră”. Și așa am și făcut. Cu propriile noastre „Go Do’s”.
Action items locale versus action items globale.
La un moment dat compania s-a transformat, dintr-un business mic într-un business mare – dintr-o dată, strategia se stabilea în cele mai mici detalii la headquarter și noi am devenit executanți. Lucru greu de acceptat pentru mulți obișnuiți cu „Go Do’s” proprii. Și am început să primim „Go Do’s” detaliate – însă partea bună a lucrurilor este că așa am învățat cum trebuie să arate niște așteptări bine structurate, chestii clare și concrete.
Noua generație este o generație ce așteaptă „Go Do’s”.
Discutam ieri cu un manager despre faptul că a devenit „old school” să ai independență în modul în care îți faci jobul și îți realizezi obiectivele. Generația noastră nu a avut unelte în care să sape să afle chestii. Pare SF, dar nu exista Google, internetul și intranetul mergeau foarte încet, informațiile nu erau indexate (nici indexabile), trebuia să sapi și să citești foarte mult ca să afli chestii. Sunai, întrebai, aflai. Încercai, executai, îți ieșea sau nu. Cumva încercam noi să obținem informații ca să știm ce trebuie să facem și ne bucuram extraordinar când chiar știam ce trebuie să facem. Noua generație așteaptă informații reactiv deși are la îndemână Google, Youtube, Wikipedia, Github etc de unde să obțină ORICE informație. Așteaptă claritate într-o epocă în care găsești best practice-uri în mai puține de 10s. Și când nu au claritate se blochează.
Libertatea costă – istoria omenirii o dovedește.
Citesc zilnic pe toate canalele de social media lamentări despre ființe ce aspiră la libertate, iubire, independență, lucru de prin diverse insule etc. Și care așteaptă ceva – orice, în loc să își miște fundul de pe canapeaua de pe care scriu/filmează aberațiile postate. A, vrei independență? GO DO! Vrei bani? GO DO! Vrei dragoste? GO DO! Nu aștepta să vină cineva să îți spună CUM – trăim în epoca în care există unelte de care generația noastră nu a beneficiat când aveam 20 de ani! Folosiți tonele de informații și best practices de pe net pentru a face lucruri, pentru a învăța din greșelile altora și pentru a merge înainte! Da, părinții de după 1989 nu au ajutat – și-au super-protejat copiii și nu le-au lăsat independență, le-au dat totul mură în gură și acum ăștia micii nu știu nici să caute pe net. Să ieși din bula de comoditate este o excursie extrem de periculoasă pentru mulți.
