Mă uit la ultima cafteală dintre USR și PNL la Sectorul 1 și mă întreb de ce dracu stăm și ne uităm la acest spectacol tâmpit. Nu de alta, dar chiar este pe banii noștri. Mă rog, pe banii celor care dețin proprietăți în Sectorul 1 București (precum subsemnatul), dar efectele se vor resimți în toată țara, precum un cutremur într-o găleată cu rahat: zboară peste tot!
În 1990 am auzit termenul de generație de sacrificiu. Cei aflați la vârsta a doua atunci urmau să reprezinte o generație de sacrificiu într-o „tranziție” mult prea lungă și dureroasă. Dar hey, copiii lor urmau să fie liberi. Noi suntem acei copii și ne cam simțim tot generație de sacrificiu și ne uităm cum să le fie bine copiilor noștri. Mă uit îngrozit că copilul meu peste 20 de ani s-ar putea să se vadă și el ca parte a unei noi generații de sacrificiu.
Noi finanțăm corupția. Finanțăm incompetența. Piloșii ajunși pe poziții cheie la stat, pițipoancele și pițiponcii ce se trezesc din Fratelli, Bamboo, NUBA că au fost numiți în funcții de conducere la fel de fel de agenții și instituții ale statului, pe banii noștri. Și din patru în patru ani sau din cinci în cinci ani suntem chemați să votăm alți cretini ce o vor freca pe banii noștri în Parlament și care vor face isterii la televizor, prin ziare și pe Facebook.
Securiști și pui de securiști ce semnează noi angajamente și hârtii de susținere pentru fel de fel de politicieni (am auzit că întâiul matelot al țării are pe sub sticlele de whiskey o stivă cu angajamente semnate de unii oameni cu ștaif și gură mare; mă rog, gura lumii vorbește, ce știu eu) ajung peste noapte să ne vorbească de principii, de verticalitate, de onoare, de viitor luminos (luminat probabil de stelele de pe epoleții lor).
Fiecare din aceste vedete cred că lor li se cuvin lucruri. Li se cuvin job-uri date pe sub mână, contracte date pe nașpa, numiri în diverse poziții, vacanțe prin țări străine finanțate de alegători etc. Cred că generația de sacrificiu este aici pentru a-i servi, nu viceversa.
Problema este că generația de sacrificiu, lăsată fără opțiuni, naște monștri. Generația de sacrificiu, împrăștiată prin țări în care se muncește de dimineață până noaptea, a votat cu entuziasm un partid neo-legionar. Și la următoarele alegeri, la cum arată peisajul vom vedea acest partid pe la 30-35%. Destul cât să formeze un guvern. Cam asta se întâmplă când o generație de sacrificiu se satură – dă cu toporul în rapandule și în beizadele. Ah, da, își taie și craca de sub picioare, dar loss-loss wins here.
Când USR și PNL se rățoiesc la oamenii ce le reproșează tâmpeniile pe bandă rulantă făcute în ultima perioadă uită că se rățoiesc la oameni care au îndurat frigul la proteste și care poate au procese fie cu autoritățile fie cu diverși mafioți de pe la PSD. Uită, dar li se va aduce aminte.
Eu nu fac parte din generația de sacrificiu. Eu sunt unul dintre cei care arată cu degetul, sunt vocal și nu am afiliații politice. Da, nu voi vedea vreodată vreun job la stat, dar încerc să schimb lucrurile pe care le pot schimba. Când nu voi mai putea, voi pleca acolo unde voi putea să asigur un viitor copilului meu și unde ne va fi bine la toți.
1 comentariu Adaugă comentariu
Partidul neolegionar e cu reacție întârziată (de 4 ani), care e controlat de servicii și unii securiști bătrâni.