Nimic nu îmi face mai multă scârbă decât căutatul unei mașini noi. Să evaluez cu atenție rata de fail a modelului, care brand premium are mai multe piese făcute pe vapoare staționate pe lângă Shenzen, care marcă promovează mai bine super motoare puternice de 1l cu care nu urci dealul Cotrocenilor. Să mă uit prin diverse videoclipuri postate de influensări ce transpiră comisioanele de doi lei pentru a screme truisme despre mașinile pe care le primesc la testat, să citesc inepții și tâmpenii scrise de fel de fel de spadasini ai tastaturilor ce nu critică absolut nimic de frică că nu vor mai primi mokangeli și că nu vor mai chemați la pomeni pe când s-o termina postul COVID-ului.
Și, bineînțeles, să am de-a face cu vânzătorii de mașini, bucuria mea. Și cu ăia de la leasing auto. Bun, să vă explic deci situația.
Vreau o mașină nouă, în leasing pe persoană juridică pentru că nu vreau să mă stresez cu găsitul unui service, cu daune etc. Să plătesc frumos o rată lunară, cu CASCO lunar și să am garanție la diverse reparații. Să pot evalua corect cheltuielile lunare și anuale cu autoturismul. Ceva ce ține de disciplina financiară a unui business și de management-ul costurilor. Chiar dacă pot lua o mașină cu banii jos, acei bani sunt pentru investiții care să genereze bani nu pentru o cheltuială cu un asset ce se depreciază rapid din prima zi de utilizare.
De aceea merită să finanțezi achiziția unui autoturism – pentru a-ți proteja cashflow-ul. Da, știu, costă – ai comisioane de analiză, comision de gestiune credit, dobândă. Dar acest cost merită luat în calcul. Sau merita, că acum urmează românismele.
Trăind într-o asemenea economie a încrederii reciproce, unde toți antreprenorii suntem concentrați în a oferi calitate clienților, în a ne plăti furnizorii și partenerii la zi, aflu că mai sunt unii care nu gândesc la fel și care se gândesc la țepe. Știu, și eu m-am mirat. De aceea pe lângă contract, dobândă, asigurare pe mașină, leasing-ul auto mai vrea și un instrument de plată denumit bilet la ordin, semnat în alb și avalizat pe numele administratorului firmei. Pe principiul „nu plătești rata, venim să luăm averea administratorului”.
Biletul la ordin este un instrument de plată modern, inventat de curând, anume în 1934. Și care funcționează pe baza acelei legi. O jucărie ce permite instituției financiar non-bancare care acordă leasing-ul să șunteze sistemul legal de recuperare a creanțelor și să execute direct administratorul pentru datorie. Drăguț, nu? Nu îți plătești rata = dai casa. Nu mașina ci casa.
Bun, nu îți trebuie multă minte să realizezi că poți șunta relaxat și biletul la ordin prin diverse șmecherii prin care îl faci să nu mai valoreze nimic. Este practic un instrument menit să sperie oamenii de bună credință, nu țeparii. Și se pare că nu există cale de a ocoli acest bilet la ordin în alb. Și da, se pare că eu sunt ciudat că nu vreau să semnez în alb nimic.
Ce este și mai cool este că e o practică printre vânzătorii auto de a nu spune clientului că este nevoie de aceste bilete la ordin (sau și mai rău, să îl mintă la telefon că sigur nu este nevoie de așa ceva) pentru ca în ultima clipă să îi solicite acest lucru, spunând că IFN-ul a venit cu această cerere, „și dacă tot ați dat avansul nu ar fi păcat?”. Am avut norocul să dau de un vânzător care mi-a făcut un drive test la un SUV și mi-a spus fix de chestia asta de mai sus; vorbisem înainte cu colegul lui nu de alta.
Well, asta este. Voi continua să merg cu mașina veche, să închiriez diverse mașini cool atunci când vreau plătind pentru această „distracție” și să mă uit cum primesc reclame la diverse mașini și promoții. Și voi continua să investesc banii în chestii care produc alți bani sau care sper să producă alți bani.
