La volan prin Bucuresti
539
post-template-default,single,single-post,postid-539,single-format-standard,bridge-core-1.0.5,ajax_fade,page_not_loaded,,vertical_menu_enabled,qode-title-hidden,qode_grid_1300,side_area_uncovered_from_content,qode-content-sidebar-responsive,qode-theme-ver-18.1,qode-theme-bridge,disabled_footer_top,qode_header_in_grid,wpb-js-composer js-comp-ver-6.0.2,vc_responsive

La volan prin Bucuresti

În fiecare zi fac cam 50-60km pe zi cu mașina. Uneori fac și 100 km, depinde de ce destinații noi îmi apar în listă. Însă la începutul fiecărei zile mă rog să scap cu bine și la sfârșitul fiecărei zile mulțumesc bunului Dumnezeu că am scăpat cu bine. Pentru că singurul lucru care te scapă de accidente în București este grija îngerilor păzitori. Că în rest orașul s-a umplut de maimuțe tâmpe.

Literalmente în fiecare zi în care conduc nu fac decât să mă feresc de urangutani și cimpanzei de ambele sexe la volan. Și acesta este cuvântul: mă feresc de ei. Idioți ce schimbă banda fără să se asigure, amibe ce trec pe roșu, cretini ce intră pe contrasens, haznale umane ce se aruncă în fața ta să te facă – toți au un singur lucru în comun: dispreț pentru viața lor și pentru viața celorlalți – conducători, pasageri, pietoni. Iar când justiția divină se întâmplă și rasa umană se îmbunătățește puțin prin eliminarea lor din rândul consumatorilor de oxigen pe planetă auzi neamurile bocind că ce băiat sau ce fată bună a fost că uite ce viitor frumos avea în față. Ce viitor, să puieze un alt cretin care să consume oxigenul planetei? Păcat de copacul ce produce oxigen pentru așa tâmpiți, e mai bine să îl tai să faci copârșeie pentru ei.

Ieri la stop s-a pus în dreptul meu pe banda de stânga o dubiță. În ea erau în față patru persoane: un domn, o doamnă, doi copii. Copilul cel mic de 3-4 ani, stătea în picioare cu mâinile sprijinindu-se de bord. Dacă cumva tati se înfigea cu duba în ceva îi făcea superman pe copii, mă rog pe ăsta de 3-4 ani îl făcea direct Hulk că lua bordul nu geamul în figură. Selecție naturală ftw.

Astăzi m-a frapat un idiot, literalmente m-a marcat. Mergeam Șoseaua București-Târgoviște pe banda doi căci pe prima bandă erau parcați mulți. De obicei conduc SUV-ul meu, un Hyundai SantaFe din 2007 pe care îl folosesc că este comodă, puternică (V6 2.7L benzină), grea și zgâriată pe toate părțile deci nu mă stresează urangutanii ce ar putea să mi-o zgârie. Fiind un SUV greu, este genul de mașină care frânează greu (deși am frâne noi și cauciucuri foarte bune, noi pe mașină), iar dacă ar intra în cineva impactul ar fi devastator. De aceea nu merg repede cu ea – nu de alta dar dacă un bou trece pe roșu durează o săptămână să îi scot mațele din radiator. Revenind – îl văd pe un cretin țâșnind de undeva de pe banda doi pe prima bandă să depășească coloana. În fața noastră, pe prima bandă, mergea unul foarte încet. Am accelerat să depășesc pe cel de pe prima bandă ca să mă trag apoi pe prima bandă eu. Idiotul din spate accelerează mai tare, ajunge în dreptul meu și trage stânga. Nu s-a gândit că intră într-o mașină de peste două tone, nu s-a gândit că dacă mă agață pierde controlul și se dă peste cap sigur riscându-și viața (și pe a lui și pe a pietonilor de pe trotuare și a pasagerilor din alte mașini ce se aflau în trafic). Am frânat brusc și imbecilul a trecut milimetric pe lângă mine. Repet, dacă mă agăța ne vedeam la televizor.

Am băgat mâna în claxon – mișcare greșită căci individul s-a speriat când a văzut fața mea prietenoasă în spatele lui și a accelerat și mai tare și a început să croșeteze benzile ca apoi să treacă pe roșu. Probabil credea că sunt interesat de o discuție 1:1 despre opera lui Patapievici – departe de mine acest gând, eu nu vreau decât să ajung la destinație.

Pentru cei care ar putea veni cu propuneri să îmi iau bicicletă. S-au făcut benzi dedicate de biciclete pe câteva bulevarde, chiar arată bine și sunt bine delimitate, există și stâlpi. Mulți căzuți deoarece maimuțele bipede s-au gândit că pot să treacă printre stâlpi și trotuar cu cazanele lor împuțite. Degeaba faci castel din cocină, până când nu scoți porcul din cocină tot cocină este.

Soluția, evidentă de altfel, este camerarea întregului oraș, ca în Londra. Nu este nevoie de face recognition, doar de înregistrarea mizeriilor făcute de nevertebrate în acest oraș. Fac eu DPIA-ul pentru așa ceva, cu mare drag, dacă îi vine unuia în cap că i se încalcă drepturile privind intimitatea. Nu de alta dar deja nivelul de cretinie este absolut insuportabil în acest oraș.

Tags:
2 Comments
  • Phaff
    Posted at 05:17h, 29 august Răspunde

    Te deranjează proletarii care încearcă să-și trăiască viața de pe-o zi pe alta, care (evident) nu sunt consultanți de business & marketing?

    😉

  • Galos Tudor
    Posted at 08:13h, 31 august Răspunde

    Cred că ai comentat la articolul greșit 🙂

Post A Reply to Galos Tudor Cancel Reply