Desteptii Pamantului

Suntem neamul ales. Neamul lui Israel nu a avut nicio treabă cu neamul ales de Dumnezeu, noi am fost, românii. Încă de dinainte să fi existat românii ca neam, de pe vremea dacilor noi eram deja aleși. Nu conta că dacii aveau zeii lor, sunt deja specialiști care au identificat că dacii erau ortodocși încă de dinainte să fie Domnul Nostru Iisus Christos răstignit pe cruce. Dacii vedeau în viitor și erau creștini. Ortodocși.

Cumva suntem neamul ales dar nu prea ne iese nimic. Bineînțeles, nu datorită nouă, ci străinilor. Întotdeauna străinii ne-au vrut răul. În primul rând, li s-a cășunat pe noi din momentul în care dacii ortodocși au fost cuceriți de către armata romană a împăratului Traian. Care împărat cumva era și el creștin (chiar dacă nu ortodox), deși îi cam plăceau și băieții. Dar trecem peste, pățăști, doi-trei-patru-o sută de băieți trecuți prin patul tău împărătesc nu înseamnă că nu ești creștin straight. În neamul nostru nu este loc de oameni „pătați”.

În ciuda faptului că istoricii ne arată că există o puternică genă cumană și o puternică genă peceneagă în ADN-ul poporului nostru, precum spuneam, nu avem loc de neamuri păgâne și ale căror nume par greu de rostit. Noi venim direct din Decebal și Traian, ambii creștini, ambii straight, și care cumva au născut acest neam binecuvântat.

Nu vă mai plictisesc cu războaiele dintre principatele române, românii au vrut dintotdeauna să se unească, faptul că se măcelăreau și se trădau între ei nu a însemnat nimic în istorie. Una, două, trei, hai o sută de trădări nu înseamnă că nu doreau Unirea într-un singur stat.

La sfârșitul Primului Război Mondial, după ce România a pierdut printre cele mai mari procente ale populației dintre statele combatante, s-a îndeplinit visul românilor de pretutindeni de a se uni. Ardelenii au ales Unirea (au scris și o Proclamație, dar cui îi mai pasă cât s-a respectat din ea), basarabenii au ales Unirea. Faptul că în Budapesta era un guvern ultra-naționalist bolșevic care dorea maghiarizarea forțată a tuturor populațiilor din teritoriul ungar și faptul că în fosta Rusie avea loc un război civil cu tot ce înseamnă asta – măceluri, teroare etc – nu a contribuit la această unire, românii voiau să se unească.

Lucru dovedit de altfel de lupta puternică a românilor când Ardealul de Nord a fost dat Ungariei și când Basarabia a fost dată Uniunii Sovietice, înainte de al doilea război mondial. Serios, s-au făcut petiții, s-au supărat oamenii, dacă era Facebook pe atunci se blocau serverele Facebook de cât de tare s-au revoltat românii! Pacifiști însă, ai naibii, nu au tras un glonț!

În al doilea război mondial însă ne-am arătat șmecheria. Ne-am dat cu nemții cât timp au ocupat teritorii largi, când însă ne-am trezit cu sovieticii la ușă am întors armele. Cumva ai dracu câștigători nu ne-au acceptat însă la masa câștigătorilor, ce națiuni rele!

În istoria României moderne, în ultimii treizeci de ani am fost tot timpul șmecheri. Mai deștepți ca alții, inteligenți, deosebiți sub soare. Aleși. Puteam fi mega-bogați și un pol de putere în Europa de Sud-Est, cumva însă ceilalți ne-au vrut răul. Ceilalți ne-au furat, nu noi. Ceilalți ne-au trădat, nu noi pe noi. Niciodată noi.

Uite, și acum cu pandemia – am reușit să o ținem exemplar sub control în timpul stării de urgență, acum însă datorită altora (cineva a adus virusul, sau și mai bine, știm noi că nu există) am ajuns iar la coada Europei. Nu domle, știm noi mai bine, nu este virus, etc. Să vezi ce ne vom revolta când nu vom fi lăsați să ieșim din țară gen niciunde. Adică să nu fim primiți, vom avea voie să ieșim, dar până la următoarea graniță!

Pentru că sunt ceilalți pizmoși pe noi mă!