Cum protejam angajatii in vremuri de COVID-19
417
post-template-default,single,single-post,postid-417,single-format-standard,bridge-core-1.0.5,ajax_fade,page_not_loaded,,vertical_menu_enabled,qode-title-hidden,qode_grid_1300,side_area_uncovered_from_content,qode-content-sidebar-responsive,qode-theme-ver-18.1,qode-theme-bridge,disabled_footer_top,qode_header_in_grid,wpb-js-composer js-comp-ver-6.0.2,vc_responsive

Cum protejam angajatii in vremuri de COVID-19

Acum că vine marea relaxare pe 15 Mai, multe firme se gândesc să își redeschidă birourile sau spațiile de producție și să își cheme angajații înapoi pe plantație (multe nici nu vor să audă însă de chematul angajaților înapoi pe plantație și bine fac). Și văd pe forumuri și pe rețele sociale o amplă dezbatere legată de măsurile preventive pe care firmele vor să le ia pentru a preveni un focar de epidemie în curtea proprie.

Printre măsurile discutate am văzut așa: camere cu termoviziune, măsurarea obligatorie a temperaturii angajaților în momentul intrării în firmă, testarea parțială sau totală a angajaților. Aici voi face o analiză pe înțelesul tuturor a modului în care companiile își pot proteja angajații și pot preveni focare de infecție respectând în același timp GDPR.

În primul rând avem ghiduri din partea instituțiilor relevante. Un ghid vine de la European Data Protection Board, un altul vine de la Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal. Ambele sunt destul de generice (alte autorități au venit cu ghiduri destul de precise) dar dacă citim atent înțelegem ce se poate și ce nu se poate. Deci, ce zic ghidurile?

Temperatura sau detalii despre posibilele simptome COVID-19 ale unui angajat sunt date personale cu caracter special (date de sănătate). Un angajator nu are voie (în general) să prelucreze astfel de date, decât cu anumite excepții. În cazul de față, excepția care se discută este dată de patru puncte de la art 9 GDPR:

  • Consimțământ explicit
  • Obligație și drepturi în domeniul ocupării forței de muncă
  • Medicină preventivă/ asistență medicală
  • Interes public

Consimțământul în domeniul relațiilor de muncă este dificil de probat deoarece nu este neapărat liber dat – relația angajat – angajator este disproporționată, și orice consimțământ poate fi interpretat ca fiind forțat da.

Nu discut restul punctelor unde am identificat deja niște soluții pentru testarea și/sau consultul angajaților (ping me pentru mai multe detalii), astea le discut cu clienții mei, vreau să insist în acest articol pe faza cu luatul temperaturii.

Înțeleg teama firmelor că vor să prevină focare de infecție de COVID-19, însă măsurile luate pe genunchi duc la sesizări, plângeri și amenzi. Măsuratul temperaturii este o astfel de măsură. Din câteva motive simple:

  • Deși temperatura de peste 38 de grade se manifestă la 88% din pacienții bolnavi de COVID-19, ea poate indica și alte lucruri. De fapt enorm de multe alte lucruri – gripe, răceli, abces dentar; unele femei aflate la menstruație pot avea temperatură. Imaginați-vă că se declanșează isteria când vine o colegă aflată în perioada de menstruație și nu este lăsată să intre în firmă.
  • Termometrele electronice sunt imprecise; camerele cu termoviziune sunt și mai imprecise. Vine vara, imaginați-vă că vine un coleg de afară, de la 35+ grade și camerele sau termometrele îl indică ca fiind suspect de COVID-19.
  • EDPB o spune clar: Is an employer allowed to perform medical check-ups on employees? The answer relies on national laws relating to employment or health and safety. Employers should only access and process health data if their own legal obligations requires it. Dacă nu ai o lege care să permită prelucrarea datelor de sănătate, nu ai dreptul să măsori temperatura angajaților. Fie cu termometre fie cu camere cu termoviziune.

Aș îndrăzni să zic că nici testele acelea de anticorpi ce pot fi date individual sunt frecție la picior de lemn. Sunt foarte multe teste, multe imprecise. Dar chiar dacă angajatorii le dau angajaților, tot nu pot să îi oblige să spună rezultatul testelor. Și dacă angajatorul află că un angajat este bolnav de COVID-19, poate divulga acest lucru colegilor săi doar dacă legea o permite (în România nu avem o astfel de lege). Tot EDPB dixit: Can an employer disclose that an employee is infected with COVID-19 to his colleagues or to externals? Employers should inform staff about COVID-19 cases and take protective measures, but should not communicate more information than necessary. In cases where it is necessary to reveal the name of the employee(s) who contracted the virus (e.g. in a preventive context) and the national law allows it, the concerned employees shall be informed in advance and their dignity and integrity shall be protected.

Atunci care este soluția? Soluția este ca angajatorii să ia celelalte măsuri de prevenție: igienizarea continuă și temeinică a spațiilor de lucru, oferirea de echipamente de protecție adecvată angajaților, implementarea politicilor de work-from-home (am aici un webinar GRATUIT despre WFH și GDPR), educarea angajaților privind igiena și prevenția, îndemnul să contacteze imediat serviciile medicale dacă au simptome de COVID-19.

Dacă totuși firmele nu sunt mulțumite cu astfel de măsuri, sau le consideră insuficiente, la Tudor Galos Consulting avem soluții ce pot fi aplicate de la caz la caz, după o analiză temeinică (un Data Protection Impact Assessment). Cu asta ne ocupăm la peste 80 de clienți – reducem riscurile privind prelucrarea datelor cu caracter personal.

No Comments

Post A Comment