Tudor Galos

- The Blog of Tudor Galos -

Articole despre: nostalgie

General

Nostalgie

Am citit la Andrei acest articol despre nostalgicii de vârsta a doua care regretă anumite momente din trecut. Articolul vorbește despre chestii concrete versus percepții, chestii concrete care pot fi demonstrate cu cifre: nivelul economic al României, libertatea de a călători, speranța de viață crescută, veniturile românilor etc. România a progresat enorm în cei peste… [mai mult]

alexnicolae

@Ciprian exact ce zic, situatia din orasele astea (Lupeni, etc) e fix cum era toata Romania inainte de 89. Doar ca acum in Lupeni e MAI BINE! macar au sobe si apa. Si pot sa plece oriunde in lume sa lucreze, un lux extraordinar.

Ciprian

Cand ati fost ultima data în Lupeni? Sau în orice oraș care nu e reședință de județ? Oamenii stau la bloc și se încălzesc cu sobe, uneori aduc apa de la fântână. Bucureștiul asta da senzația ca este peste tot la fel.

General

Pe vremea mea

Cine nu-și cunoaște trecutul este condamnat să îl repete – o mică adaptare a citatului lui Nicolae Iorga. Din păcate istoria românilor a fost falsificată grosolan de către comuniști, deci istoria cunoscută se rezumă la „ce am trăit” și „ce tâmpenii am citit”. Cine nu a făcut un minim efort de a citi lucrările de… [mai mult]

Ikă

Viitorul este al copiilor noștri, nu al celor de „pe vremea mea”.

[…]

Educația înseamnă și cum îți educi tu copiii, cum înveți alături de ei chestii noi, cum îi asculți, cum îi susții, cum crești alături de ei.
Tehnologia nu este un dușman, este o unealtă.

Nu suntem bogați să ne permitem să spargem/rupem/stricăm fiindcă „nu-i nimic, ne permitem alte 100 unități/bucăți, nu-ți fă griji”.
Unii se nasc și cu noroc, mult prea puțini, raportat cu restul țării…

Copiii noștri visează freelancing și antreprenoriat iar noi le împuiem capul cu „învață bine ca să prinzi un post bun” în loc să îi ajutăm să descopere ce le place să învețe și să îi ajutăm să se concentreze în acea direcție.

Ce antreprenoriat, ce freelancing? De unde bani? Băncile nu finanțează business-uri.
Fondurile sunt fie blocate, fie alocate „băeților deștepți”, respectiv ori insuficiente cât să susțină o economie (bisnisuri) de subzistență.

Să descoperim alături de ei lumea!

Copiii șefilor noștri vor fi șefii copiilor noștri.

Fiindcă deja am stricat câteva generații – câte mai vrem să stricăm?

Până când vă/ne trece frica de poliție, servicii & epoleți și începeți să faceți niște planificări mai serioase (ex. unde sunt depozitele de arme, unde sunt domiciliile VIP-urilor, casele de vacanță, numărul dormitoarelor ale copiilor lor trimiși în străinătate la studii ș.a.m.d.). Abia atunci.
Până atunci, nu vă deosebiți de părinții/bunicii voștri/noștri, care au preferat să-și verse frustrările & nervii cu bătăile împotriva voastră/noastră, în loc să-i ia la pumni & picioare pe sectoriști, securiști, agitatorii, prim-secretarii provinciali, respectiv nomenclatura partinică.
Lașitate intergenerațională nu poate dezvolta ceva dacă ți-e/ne este frică de uniforme – sau de moarte prematură.

Asta e… „Alții să fie țapi ispășitori la altarul morții.”