AI august 5, 2025
În 2015, pe când lucram pe șantierele corporatiste, la un eveniment din Statele Unite a trebuit să împart camera cu un chinez. L-am scos odată la bere și am început să îl întreb despre cum este viața în China. Unul dintre lucrurile pe care mi le-a povestit este că atunci începuseră să fie folosiți deja… [mai mult]
General iulie 6, 2023
Cine nu-și cunoaște trecutul este condamnat să îl repete – o mică adaptare a citatului lui Nicolae Iorga. Din păcate istoria românilor a fost falsificată grosolan de către comuniști, deci istoria cunoscută se rezumă la „ce am trăit” și „ce tâmpenii am citit”. Cine nu a făcut un minim efort de a citi lucrările de… [mai mult]
Viitorul este al copiilor noștri, nu al celor de „pe vremea mea”.
[…]
Educația înseamnă și cum îți educi tu copiii, cum înveți alături de ei chestii noi, cum îi asculți, cum îi susții, cum crești alături de ei.
Tehnologia nu este un dușman, este o unealtă.
Nu suntem bogați să ne permitem să spargem/rupem/stricăm fiindcă „nu-i nimic, ne permitem alte 100 unități/bucăți, nu-ți fă griji”.
Unii se nasc și cu noroc, mult prea puțini, raportat cu restul țării…
Copiii noștri visează freelancing și antreprenoriat iar noi le împuiem capul cu „învață bine ca să prinzi un post bun” în loc să îi ajutăm să descopere ce le place să învețe și să îi ajutăm să se concentreze în acea direcție.
Ce antreprenoriat, ce freelancing? De unde bani? Băncile nu finanțează business-uri.
Fondurile sunt fie blocate, fie alocate „băeților deștepți”, respectiv ori insuficiente cât să susțină o economie (bisnisuri) de subzistență.
Să descoperim alături de ei lumea!
Copiii șefilor noștri vor fi șefii copiilor noștri.
Fiindcă deja am stricat câteva generații – câte mai vrem să stricăm?
Până când vă/ne trece frica de poliție, servicii & epoleți și începeți să faceți niște planificări mai serioase (ex. unde sunt depozitele de arme, unde sunt domiciliile VIP-urilor, casele de vacanță, numărul dormitoarelor ale copiilor lor trimiși în străinătate la studii ș.a.m.d.). Abia atunci.
Până atunci, nu vă deosebiți de părinții/bunicii voștri/noștri, care au preferat să-și verse frustrările & nervii cu bătăile împotriva voastră/noastră, în loc să-i ia la pumni & picioare pe sectoriști, securiști, agitatorii, prim-secretarii provinciali, respectiv nomenclatura partinică.
Lașitate intergenerațională nu poate dezvolta ceva dacă ți-e/ne este frică de uniforme – sau de moarte prematură.
Asta e… „Alții să fie țapi ispășitori la altarul morții.”
Politica mai 2, 2023
Cunoaștem cu toții rezultatele comunicate de către echipa Brio în urma testării naționale de literație: doar 11% din elevii între 6 și 14 ani înțeleg ce citesc, sunt capabili să formuleze o concluzie și să facă interpretări. 89% din elevii între 6 și 14 ani nu pot să facă aceste lucruri. Contestăm metoda, nu rezultatul…. [mai mult]
Îmi cer scuze că scriu un al doilea comentariu, pe lângă primul. Am uitat & m-am grăbit
Pe lângă învățământ, mai este și chestiunea economică & ergonomică.
Degeaba, ipotetic, ai avea un învățământ „supertare” dacă nu ai economia, nu ai sursele de finanțare infinite & indefinite (aici, numai abonații partidelor & securiștii băgați în economie au dreptul, pe urma se dau businessmeni de succes – restul să-i ia dracu’), nu ai căile de acces pentru resurse, să menții totul.
Nu poți să ai învățământ supertare cu o economie sinofilă (comunistă) pe care și-o doresc unii ca dl Isărescu.
Știu că vor fi unii să-mi dea contre și să-mi de-a exemplele resuflate de nișă, ca țările scandinave sau Elveția sau mai știu eu care.
Eu zic, „OK, tare, care este output-ul lor cu învățământ cu tot? Sau ne interesează doar diploma și «vedem noi mai departe»?”
Cam așa e toată Europa.
România are șanse să devină un stat eșuat
România a devenit stat eșuat în momentul în care nu și-a vânat & ucis nomenclatura comunistă și toți ofițerii DSS (+DIE), cu neamurile lor. Sunt convins de asta.
E corect spus, de asemenea, că nici nu a existat ajutor extern în acest sens.
Ce naiba, Tudore? Toți sunt babaci comuniști, turnători, securiști. Toți au familii, toți își vor susține nevestele, soții, copiii și nepoții/nepoatele peste „pulime”.
Pentru ca lucrurile să fie luate în serios, este nevoie de CSAT.
De ce și ce să hotărască CSAT-ul?
Ce să hotărască entitatea asta a căror șefi, subalterni, sub-subalterni ș.a.m.d. au aceeași intenție: să fure cât mai mult, să-și trimită progeniturile privilegiate în Vest?
Securiști, iarăși, zmei peste „pulime”.
Ca o concluzie.
Nu mă aștept la schimbări, și așa cum toți prietenii mei (fără excepție) își pregătesc copiii pentru un învățământ superior sau chiar liceal în străinătate, o fac și eu. Este cumva ironic, de peste 40 de ani învățământul românesc se concentrează pe pregătirea elitelor, nivelul de predare fiind unul prea „alert” pentru elevii mediocrii sau slabi, iar elitele decolează din România cu prima ocazie.Asta nu înseamnă că nu putem face mici schimbări acestui sistem cangrenat. Putem face multe. Cât mai stăm pe aici.
Nu are rost.
Are legătură și cu geopolitica & geoeconomia generală de ce vom fi în urma și nu avem cum sa recuperăm multe.
Eu nu știu de ce nu ați plecat deja în străinătate.
dojo
Nu cred ca AI sau robotii sunt solutia. Si vin dintr-un invatamant departe de a fi ideal. Copiii se conecteaza (sau nu) la PROFESOR. Nu stiu cum mai e in Romania, desi prietenii nostri povestesc destul de frumos despre scoala copiilor si despre profesori in general (mai sunt si nebuni printre ei, dar nu am primit prea multe povesti de groaza). La scolile pe care le-a frecventat copilul, profesorii au fost mereu aproape de elevi. Fie-mea e indragostita de invatatoarea din a III-a (schimba invatatorii in fiecare an), in ideea ca in ultimele 2 veri am venit mereu cu cadouri din Europa pentru ea. Nu chestii mari, magneti, booklet cu parcul Plitvice etc.
Relatiile astea nu se pot copia de catre un robot. De invatat oricum se poate invata si acasa (daca e sa aprofundezi materia), se poarta aici siturile educative de genul IXL, Prodigy etc. Chiar si Duolingo am folosit pentru spaniola. Informatie este pe toate gardurile. Dar OAMENI mai putin. Oameni de genul carora copilul tau sa le aduca un cadou mic din calatorii.
Nu stiu daca am avut noroc, avem 6 ani de scoala aici si de fiecare data fata s-a lipit de cineva. Ne amintim si acum de profesorii din Kindergarten (clasa 0), de doamna de stiinte din clasa a II-a etc.
Cand a fost diagnosticata cu Type 1, fosta ei profesoara de engleza din clasa a II-a a tinut mortis sa o vada jucand tenis, cand ne-am intalnit pe terenul de la liceu, i-a dat fetei o mica bratara cu sclipici si i-a povestit ca si fata ei are Type 1 si e bine merci (la facultate). Eram la 4-5 saptamani de la diagnostic si a fost io perioada grea pentru copil (inca pe 4-5 injectii zilnice, pana am putut primi pompa de insulina). „You have Diabetes, Diabetes doesn’t have you”, i-a zis profa’ si acum la 2 ani dupa, pe fiica-mea o doare in dos de boala ei si traieste absolut normal.
Toate chestiile astea, sprijinul ENORM primit, dragostea si admiratia pentru ce face la scoala, pentru ce realizeaza la tenis (au laudat-o profesorii in fata clasei, cand a castigat cate o competitie), pe astea nu le poti mima cu robotii. Si am ajuns la faza la care copilul abia asteapta sa inceapta scoala, se fastaceste toate, cand isi vede fosti profesori si a avut niste ani senzationali pana acum.