Pandemia a obligat marile organizații să își trimită angajații să lucreze de acasă, spre disperarea managerilor care s-au simțit lipsiți de bici și de lesă nemaiavând la cine să țipe la birou – cam dubios să țipi pe Zoom fiindcă angajații ai naibii pot reduce volumul la căști.
Time isn’t money. Money come and go; time only goes…
S-au pus companiile pe semnat acorduri de telemuncă, pe luat semnături digitale calificate pentru angajați, pe dezvoltarea unor noi proceduri privind lucrul de acasă. De bine de rău, treaba a început să meargă. În ciuda faptului că angajații stăteau acasă cu copiii, au descoperit că pot fi productivi, că pot lucra, dar cel mai important lucru descoperit a fost faptul că nu mai pierd ore în șir în trafic. Ore, nervi, cozi, căutat loc de parcare etc. Ore pe care le puteau petrece acasă, fie cu familia fie chiar lucrând. Dar nu în trafic…
Munca hibridă este noua normă.
Foarte multe companii au permis angajaților să lucreze de oriunde vor ei. Da, va fi nevoie de întâlniri, va fi nevoie de meeting-uri face-to-face, însă existența uneltelor de colaborare face tranziția către noua normă extrem de lină. Însă toate aceste schimbări lovesc puternic în firmele dezvoltatoare de proiecte imobiliare de birouri și în business-urile asociate.
Un cartier de business precum Pipera este puternic afectat de ceea ce se întâmplă în aceste zile iar restaurantele de acolo și chioșcurile abia mai supraviețuiesc dacă nu s-au închis. Multe firme au ales să își închidă birourile și să se mute către o abordare de „showroom” în care există un „birou” fancy, unde pot să vină clienții să vadă produse, soluții, demonstrații, să participe la întâlniri cu echipele de vânzări, unde pot avea loc întâlniri importante cu echipele interne etc. Însă nu toți angajații pot veni deodată la birou, majoritatea lucrează de acasă sau remote. Asignarea birourilor se face fie „first come – first served” (Microsoft are așa ceva din 2006) sau printr-un sistem de rezervare (lucrez acum cu un client la conformitatea unui astfel de proiect). Bogdan Tudor este unul dintre cei care îmbrățișează acest mod de lucru pe care deja l-a implementat în cadrul StarTech, firmă pe care o conduce.
Sunt studii și studii.
Am văzut un articol în The Economist care încearcă să demonstreze că munca de acasă nu este productivă. Am râs bine și mi-am dat seama câte lacrimi curg acum în clădirile uriașe de sticlă ce încep să se golească din nou.
Acest articol din Wall Street Journal arată că angajații și-au redescoperit libertatea lucrând de acasă. Libertatea de a nu fi urmăriți 8h pe zi, de a nu fi frecați la melodie când i se pune pata unui șefuț și libertatea de a livra eficient rezultate. Șefuții au o problemă cu această abordare fiindcă încep să devină inutili – deseori munca lor poate fi preluată de către un roboțel.
Acest studiu Gartner arată că peste 70% din angajați vor să continue să lucreze de acasă odată ce pandemia se va încheia. Aceste nevoi ale angajaților nu vor mai putea fi ignorate de angajatori cărora le va fi din ce în ce mai greu să recruteze oameni talentați dacă le impun fel de fel de blockere fără o justificare obiectivă de business.
Angajații trebuie să aibă opțiuni.
Vremurile în care angajații erau doar niște sclavi plătiți au dispărut în neant. Automatizarea și robotizarea industriei omoară job-uri însă creează altele. Iar pandemia a accelerat doar transformarea digitală a proceselor de business și a rescris nevoile angajaților.
Iar managerii trebuie să asculte. Sau să dispară.
2 comentarii Adaugă comentariu