Submarinul

De-a lungul carierei mele am cunoscut multe persoane care au talentul de a se sabota singure, de a-și tăia singure craca de sub picioare râzând dement. Le-am tot căutat o denumire, psihologii au diverse opinii, însă eu le-am zis submarine – fiindcă le place să se scufunde.

Submarinul trăiește pentru a se scufunda.

Un submarin iese la suprafață pentru a se alimenta, pentru a se reînarma, pentru a face schimb de echipaj. Pe scurt, pentru a supraviețui. Dar submarinul se simte bine în adâncuri, când se scufundă. Acolo se simte și în siguranță, pericolele fiind (teoretic) mai puține. Omul submarin are un comportament similar – mai „urcă” la suprafață pentru a începe o relație nouă, pentru a se face vizibil, pentru a face ceva mișto, pentru a începe un proiect nou, în sfârșit, pentru a se reîncărca și pentru a supraviețui. Însă în scurt timp cade din nou în „adâncuri” și în „întuneric” – se ceartă din nou cu toată lumea, activează vechi dușmănii, strică relația de amor și relațiile de prietenie pe care le (mai) are și începe să împrăștie (din nou) venin peste tot.

Submarinul face implozie dacă se scufundă prea mult.

Cel mai nasol lucru ce i se poate întâmpla unui submarin este să se scufunde prea mult și să facă implozie datorită presiunii uriașe ce există în adâncuri (cel mai nasol lucru ce se poate întâmpla unui echipaj este să rămână pe fundul apei, în viață, așteptând să se termine rezervele de oxigen fără a putea fi salvați). Totuși de puține ori căpitanul își trimite submarinul în adâncuri riscând să facă implozie – marea majoritate a acestor cazuri au fost cauzate de defecțiuni sau urmări ale unor bătălii din adâncuri. Omul submarin însă explorează adâncurile și întunericul fără a conștientiza pericolul iminent al imploziei. Degeaba îi spun prietenii, cunoștințele, uneori chiar „dușmanii” (mult spus dușmani, cei percepuți ca dușmani – în realitate oamenii își trăiesc viețile bine-merci) că este momentul unei pauze – nu nene, omul submarin accelerează. Se ceartă și mai mult, bate apa în piuă cu teoriile lui, cu conspirațiile ce au loc în jurul lui, se victimizează că este abuzat și batjocorit (când repet, în jurul lui viața continuă bine-merci).

Submarinul te poate trage după el.

Orice navă care se scufundă poate trage după ea alte ambarcațiuni dacă ele sunt legate de ea. Un submarin poate avea diverse echipamente de salvare a echipajului – capsule, costume speciale – dar și ele pleacă în adâncuri când submarinul se îndreaptă spre implozie. Similar există riscul pentru cei care încearcă să salveze un om submarin să se trezească tras de acesta în adâncurile pline de întuneric ale existenței sale. Din păcate pentru omul submarin, oamenii raționali se prind de acest lucru și rup legăturile înainte ca implozia să îi afecteze. De aceea oamenii submarini rămân tot mai singuri în timp și acest lucru le afectează și mai mult scufundarea.

Există ajutor specializat.

De la un anumit moment, cei dragi – familie, prieteni, iubiți/iubite și cunoscuții nu mai au cum ajuta. Este nevoie de terapeuți experimentați care să lucreze cu omul submarin pentru a-l aduce din nou la suprafață. Da, pandemia ne-a lovit grav pe toți, psihic ne-a afectat pe toți și este momentul să recunoaștem că avem nevoie de ajutor. Dar această recunoaștere trebuie să vină din interiorul nostru, acolo unde lumina luminează în întuneric și întunericul nu o cuprinde.