Printre cele mai dificile lucruri cu care te confrunți, ca lector, este să faci cursuri la care lumea să nu vină pentru diplome ci pentru cunoștințele primite. Din păcate, tot mai puțină lume este interesată să aplice ce învață la cursuri, lumea vrea diplome. Lumea vrea hârtii, crezând că acele hârtii le vor deschide ușile către job-uri bine plătite, în care vor munci cât mai puțin.
Capcana cursurilor gratuite.
Uniunea Europeană și statul român au finanțat foarte multe cursuri, acreditate sau nu, pentru foarte mulți beneficiari: cursuri de digitalizare, inteligență artificială, baze de date, tehnologii noi etc. La aceste cursuri au participat zeci de mii de oameni, ceea ce este un lucru minunat. Însă din păcate, din ce am văzut eu, în calitate de lector la unele dintre aceste cursuri, este că lumea era interesată mai mult de diplome, nu de cunoștințe. Observația mea „empirică” este că între 30 și 40% dintre participanți au venit strict pentru diplome. Cum îți dai seama? Zero interacțiune, microfoane și camere oprite, niciun fel de implicare, nicio întrebare, niciun răspuns dat la întrebările lectorului. Singurele întrebări puse: „când primim diplomele?”.
Acest lucru l-am văzut și la cursurile organizate de diverse fundații – din fericire, aici sunt triați mult mai bine, fiindcă dacă se vede că vii doar pentru diplomă, la următoarele cursuri nu prea vei mai avea acces. Am avut însă și aici experiențe cu persoane, la cursuri cu prezență fizică, ce au refuzat să lucreze exercițiile în echipă. Efectiv stăteau cu telefonul în mână și zâmbeau. Diploma, când vine diploma?
De multe ori, din păcate, aceste diplome nu valorează nimic întrucât sunt diplome de prezență. Unele sunt și diplome obținute în urma unor examene, însă când poți lua examenul din mai multe încercări cu întrebări cu răspunsuri grilă, ce valoare reală mai au acele diplome?
Cursurile plătite – ce facem cu ele?
Eu livrez trei tipuri de cursuri: unul acreditat la Ministerul Muncii, făcut împreună cu Corporactive Consulting, apoi cursuri deschise, tot împreună cu Corporactive Consulting, plus cursuri făcute la clienți direct. Dintre acestea, cele cu implicare maximă sunt cele făcute la clienți direct, întrucât acolo vin și managerii să-și vadă oamenii la lucru.
Sunt foarte tentat să mă opresc din a livra cursuri deschise, întrucât efortul de organizare este imens și este o uriașă loterie. La cursul de AI în business, de exemplu, nu aveam participanți la ultima ediție până în ziua anterioară cursului. Efectiv am vrut să nu îl mai fac, dar în ultima zi au venit 80% dintre cursanți să se înscrie și să plătească cursul. Este foarte frustrant, fiindcă un curs cu prezență fizică implică niște costuri și niște logistică!
Dar nici la cele online deschise nu este mai ușor, întrucât tu organizezi conținutul, rezervi acele ore în care ai putea face altceva și lumea nu vine.
Știu, îmi veți spune că de ce nu scad prețul cursurilor să vină mai mulți; răspunsul este simplu: fiindcă știu ce calitate livrez, știu ce studii de caz prezint, facem chestii aplicate și știu ce feedback primesc. Și nu, nu vreau să vină oameni ce vor doar diploma, nu și cunoștințele. Avem destui „experți” în piață în GDPR și AI, nu vreau să contribui la acest trend. Norocul meu este că linia de cursuri pentru mine nu este una critică – noi, la Tudor Galoș Consulting, trăim din proiecte, nu din cursuri. Îmi permit să spun „NU” cuiva care mă întreabă dacă poate da direct examenul, fără să vină la curs. Apropo, la fiecare proiect facem sesiuni de training pe GDPR și AI, incluse în proiect, ca să vorbim pe o terminologie comună.
Însă colegii din piață care trăiesc din cursuri de calitate vor vedea niște vremuri destul de grele. Și sper din tot sufletul să nu pice în capcana de a livra cursuri ieftine, fabricante de diplome. Fiindcă da, sunt mulți impostori ce fac fix chestia asta. Paralela cu doctoratele luate pe nașpa nu este întâmplătoare, noroc că s-a schimbat legislația la doctorate.
Rezultatul imposturii – suntem ultimii din Europa cam la orice.
Impostura începe încă din băncile școlii, unde profesorii dau note ca să dea bine la evaluări, ca școala să iasă bine; continuă în gimnaziu și liceu unde se predau materii a căror curriculă nu mai are nicio legătură cu realitatea și unde elevii se bat ca să ajungă la școli „bune”, cu „pedigree”, pentru ca pe diplomele lor să scrie nume celebre – percepute celebre, întrucât celebre acolo sunt doar scandalurile și compoziția drogurilor vândute sub ochii autorităților.
Urmează bacalaureatul, unde TREBUIE să treci bacul că fără diploma de bac vei muri. Apoi facultatea, masteratul, doctoratul – diplome, diplome, diplome. Rezultatul: ultimii la toți indicatorii ce contează – procentajul de tineri NEETs, procentajul de analfabeți funcțional, testările PISA, digitalizare, adopție AI etc. Ah, da, și lifelong learning, unde suntem printre ultimii.
Pe scurt, românii vor hârtii, nu educație. Am fost lector la un curs online, organizat de o fundație, unde au venit peste 700 de oameni. 80% din întrebările primite erau legate de diplomele de participare. Din fericire, cele 20% întrebări mișto m-au motivat și energizat și voi continua să livrez!
Mai puține diplome, mai multe cunoștințe.
Pe 8 Mai ar trebui să încep cursul acreditat de DPO. Este un curs greu, de cinci zile, intensiv, organizat online. Îmi consumă multă energie acest curs, dar mă motivează să văd cursanții cum aplică în exerciții cunoștințele dobândite. Însă efortul de a aduce oameni la curs este unul mult prea complicat, de aceea facem acest curs maxim o dată pe an. Foarte probabil nu vom mai continua să îl organizăm decât dacă ne vin cereri punctuale din mai multe părți. Luăm în considerare și să anulăm această ultimă ediție, dacă nu vin destui cursanți, întrucât „sarea și piperul” acestui curs sunt exercițiile și studiile de caz de rezolvat în echipe.
Nu vreau să mă plâng dar trebuie să trag un semnal de alarmă. Mie îmi este ușor să mă retrag din activitatea de cursuri deschise (cele la organizații merg bine-merci), dar ce vor face firmele care și-au construit un business în zona de training-uri deschise? Vorbesc de cele de calitate, nu fabricile de diplome? Cum vor motiva oamenii să investească în educația proprie (apropo, la sfârșit de Mai particip din nou la un curs la Maastricht University – fără niciun fel de diplomă, doar pentru cunoștințele livrate)? De ce străinii pot umple cursurile open fără să promită diplome? De când o hârtie a ajuns să înlocuiască niște competențe?
În loc de concluzie, înscrieți-vă la training-uri. Estimez că nu veți mai găsi multe training-uri de calitate în România, deschise. Înscrieți-vă și la training-uri afară. Investiți în educația voastră – este singura care vă poate ajuta în viață. Și nu, diplomele nu sunt atât de valoroase pe cât credeți – know-how-ul este!
