Când te uiți la cursa pentru Primăria Municipiului București, este ca și cum te-ai uita la o bătălie în noroi între tâmpiții satului și câțiva studenți rătăciți care au venit cu intenții bune dar au dat de ăia speciali.
Pe de o parte, avem tabăra doamna Firea zisă „Bucuresti e smart city pentru că cetățenii sunt smart”, Piedone despre care nu vreau să scriu nimic fiindcă #Colectiv și pe de altă parte avem intelectualitatea – Nicușor Dan, care în primii ani nu a comunicat nimic dar care în ultimul an a recuperat puternic și challenger-ul Sebastian Burduja, absolvent al universităților Stanford (licență), Harvard (dublu masterat) și ASE București.
Dacă dați o căutare pe Google despre fiecare, veți înțelege cam ce background au fiecare dintre ei și de ce această cursă este atât de importantă la nivel național, nu la nivel de oraș smart cu cetățeni smart.
M-am uitat peste programul lui Burduja, subiectiv fiind, deoarece îl cunosc de dinainte de a deveni membru PNL. Îi cunosc activitatea de ministru, unde în mandatul său la Ministerul Cercetării, Inovației și Digitalizării a pus pe picioare programul cloud-ului guvernamental și al interoperabilității și a fost deschis să audă și niște propuneri din partea mea – bune, rele, măcar le-a ascultat și parțial unele au fost implementate.
Să vedem ce minunății are în program și să le dezbatem (parcă văd că îmi dă block după articolul ăsta):
„1. Bucureștiul sigur. Luptă totală cu drogurile, vandalismul și mizeria. Întărirea Poliței Locale. Reabilitarea clădirilor dărăpănate, focare de criminalitate.”
Războiul cu drogurile niciodată nu a fost câștigat de nimeni, încă din antichitate. Problema drogurilor trebuie abordată din mai multe direcții, coordonate de specialiști, nu de politicieni. Orice „luptă” escaladează; dacă vrei control, trebuie să înțelegi în primul rând consumatorii, lanțurile de distribuție și beneficiarii. Ceva îmi spune că politicieni din toate partidele sunt consumatori, distribuitori și chiar lideri ai unor mini-cartele de droguri. De acolo trebuie să înceapă.
„2. Bucureștiul conectat. Orașul pentru oameni, traficul în subteran. Tunelul Urban București (TUB), de la Piața Presei la Parcul Tineretului. Zone pietonale, inclusiv Calea Victoriei, piste de biciclete, transport public modern.”
Îmi place asta cu traficul în subteran, problema este că nordul orașului este o fostă mlaștină. Nu prea poți construi nimic înalt în nord, iar ce s-a construit nu prea stă bine; vom vedea asta la următorul cutremur major, există și un studiu pe undeva pe la ICI, făcut prin anii ’80. A, cum s-au construit mega-blocurile din Pipera? Sunt curios și eu, la fel cum bănui că sunteți și voi fierți să aflați de ce nu au mai mult de un etaj subteran de parcare.
Însă asta cu zonele pietonale permanente, gen Calea Victoriei, îmi place. Cu puțin curaj, dacă tot se va reface Piața Unirii, va fi complet pietonală – un oraș destinat oamenilor, nu autoturismelor.
„3. Bucureștiul civilizat. Factura de întreținere la jumătate, căldură și apă caldă pentru toți. Modernizarea rețelei de termoficare și a CET-urilor în noul sistem integrat.”
Eliminarea pierderilor din sistemul energetic este extrem de importantă, dar asta se face în timp și cu investiții. Fără orgoliile unor boșorogi politicieni ce nu-și pun semnătura dacă nu își iau dreptul. Nu cred că se va putea înjumătăți factura de întreținere, v-o spun eu ca cetățean al Oradiei, oraș în care facturile la utilități sunt cu mult peste cele din București. Și Oradea are cea mai bună administrație locală din România, da?
„4. Bucureștiul verde. 800 de hectare de parcuri noi — Parcul Central (Izvor-Parlament-Academie, Pacul Pădurea Băneasa. Aer curat pentru bucureșteni. ”
Îmi place această idee, dar cred că poate fi îmbunătățită. Există încă monștri comuniști ce domină Bucureștiul – fosta Casă Radio, de exemplu, care trebuie urgent dărâmată. De ce să construiești ceva în loc, dacă poți face un parc? Sunt alte clădiri abandonate, parcuri abandonate, zone verzi abandonate. Recuperare și „înverzire”. Se poate mult, mult mai mult…
„5. Bucureștiul digital. Primărie fără hârtie, servicii publice digitale rapide. Fără copii inutile sau dosare cu șină. Transparență totală: calculatorul nu ia șpagă.”
AI în administrație publică; algoritmi de fraud detection care să analizeze fiecare achiziție publică și să o compare cu realitatea din piață. Înainte însă de a face AI în administrația publică, datele tuturor instituțiilor publice locale trebuie conectate la cloud-ul guvernamental și în aplicația de interoperabilitate. Odată expuse, let the fun begin. Ceva îmi spune că dl Burduja, chiar dacă ar dori să facă asta, nu va reuși să o facă foarte curând. Fiindcă expunerea datelor va duce direct la cătușe pentru niște eroi.
Programul, pe hârtie, arată bine. Aș vrea să văd niște tactici descrise, asumate, care să ducă la rezultate reale. Dacă aveți idei, trimiteți-le cu curaj d-lui Burduja, AICI. Dacă vă ignoră, măcar v-ați făcut treaba și știți ce să alegeți. Dacă nu, aveți de lucru.
Încă ceva: schimbarea în administrația publică nu se întâmplă peste noapte și doare. Nici în Oradea lucrurile nu sunt perfecte, toate șantierele finanțate din fonduri europene au „durut”, taxele „dor”, parcările sunt scumpe, calitatea vieții a crescut uriaș dar odată cu ea și costurile. Aveți grijă ce vă doriți și alegeți conștient. Nu din ce citiți prin flyere.
