Libertate sau Securitate?

Când criminalii de la Securitate, Armată și Poliție (da, toți au tras, toți au sânge pe mâini) mitraliau oamenii la Revoluție, aceștia nu se opreau din strigat „Libertate, libertate, libertate!”. Simțeau gustul libertății, simțeau gustul Vestului, simțeau Libertatea iar șuierul gloanțelor și pericolul morții contau prea puțin pentru o victorie atât de mare.

La aproape 35 de ani de la Revoluție, după ce toți acei oameni și-au dat viața pentru libertate (și mulți alții înaintea lor în anii negri ai comunismului), lumea nu mai dă doi bani pe libertate. Am văzut la Flavius Bunoiu rezultatul de mai jos, din „Barometrul de Consum Cultural 2022. Participare culturală și perspective democratice” (graficul 12, pag 106):

Nu aveți idee cât de tare doare să vezi că lumea preferă „siguranță” versus libertate. Securitate, monitorizare și stăpânire versus libertate. Da, doare, însă vorbele lui Dragnea sunt valabile și astăzi: „românii trebuie să se hotărască dacă […] în loc de o pâine mai bună preferă niște cătușe”. Știm bine cum au votat românii în 2016 și cam ce a ieșit.

Astăzi, în 2024, trăim din nou vremuri în care libertatea individului este privită ca un moft. Sunt școli ce implementează sisteme de monitorizare video cu recunoaștere facială, primării ce vor să implementeze sisteme de monitorizare video tot cu recunoaștere facială, ca să detecteze mai bine persoanele „indezirabile” (eventual să le dea și un scor de cumințenie, ca în China) și mai nou a ieșit doamna ministru Ligia Deca să spună că „s-a decis modificarea legii astfel încât școlile să poată instala sisteme de supraveghere fără acordul părinților, elevilor majori sau al cadrelor didactice.”

Pe scurt, doamna ministru a decis că chestia aia cu dreptul la intimitate este un moft și că poate ignora niște chestii mici precum Constituția, legislația europeană (inclusiv Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene), GDPR și alte mizilicuri și dă dânsa liber la școli să facă niște securistică pe elevi. Tot doamna Deca completează: „Practic, școlile care au instalat un sistem de supraveghere audio-video monitorizează activitatea din sălile de clasă și își asumă răspunderea pentru respectarea prevederilor privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal”. Să vă traduc: „voi, școlile, faceți ce vreți, noi vă lăsăm să faceți mizeria asta pur ilegală, dar dacă o faceți, voi veți plăti, chiar dacă eu v-am zis că aveți liber să o faceți”. Caragiale aplicat, practic.

Dincolo de obligativitatea fiecărei școli de a face o analiză de impact asupra protecției datelor cu caracter personal (celebrul DPIA), care dacă este făcută corect nu are cum să dea cu „ok, băgați camere că nu încălcăm nimic”, trebuie analizat unghiul fiecărei camere, orele de funcționare, caracteristicile camerei (inclusiv zoom optic, digital, infrared, recunoaștere biometrică, audio etc), modul de transfer al feed-ului video către unitatea de stocare, specificațiile unității de stocare, a back-up-ului, timpul de stocare, procedurile de acces la date, procedurile de partajare a datelor, modul de exercitare a drepturilor copiilor, părinților și a profesorilor, training-ul personalului, cine are acces la date, când și de ce și tot așa.

Dar înainte de a ajunge la GDPR, ajungem la articolul 8 din CEDO, legat de dreptul la intimitate. Îl citez pe Bogdan Manolea: „E un caz CEDO de manual cu supravegherea în sălile de clasă, când profesorul nu este de acord, Curtea e clară – e o încălcare a vieții private. Pentru alte persoane, principiile sunt aceleași.”

Revenind la problema inițială – libertate sau Securitate? La 35 de ani de la Revoluție, nu am înțeles ce este cu libertatea asta și nu vrem să ne asumăm nicio responsabilitate pentru acțiunile noastre. Școala să aibă grijă de copiii noștri, nu noi să ni-i creștem frumos. Noi i-am făcut, școala să ni-i educe. Atunci școala să îi și monitorizeze. Și să ne monitorizeze și pe noi, că ce mumos era maică pe vremuri, îți dădea Statul și casă, și serviciu, te obliga să ai copii și nu îți băteai capul cu tâmpenii de astea gen libertate.

Și da, unui popor ce a trăit majoritatea istoriei sale sub stăpâni, nu ai ce să îi ceri legat de înțelegerea unui concept complex gen Libertate. Că noi n-am avut un Moise să ne ducă 40 de ani prin deșert, să aștepte să moară două generații de sclavi ca să aibă tineri ce să cucerească cetatea Ierusalimului. Noi barză, viezure, mânz. Și Securitate.