Decontul imposturii

Mi s-a atras atenția că sunt cam hater, acesta este noul termen pentru cei care vin cu opinii care deranjează pe cei obișnuiți să pună poze cu panseluțe, pisici și fuflet, mințindu-se pe ei înșiși și pe cititorii lor că totul este roz și mumos. Am postat pe Facebook (din nou, ați putea spune) despre ultima nefăcută de la Samsung, care a avut campanie de precomandă pentru Samsung S23 până ieri, când a avut lansarea „oficială” a gamei.

Problema este că nu a fost nicio campanie de precomenzi, toate precomenzile au fost livrate începând cu a doua zi din care au fost comandate și plătite. Evenimentul de lansare anunță disponibilitatea generală a gamei care a avut loc cu două săptămâni înainte. Practic nu a fost nici lansare, nici campanie de precomenzi; pe scurt, ce a fost? Asta am și întrebat, iar feedback-ul primit a fost „tu ești supărat că nu te-au chemat la lansare” și „ce ai cu ei?”. Nu am nimic cu Samsung, am însă o mare problemă cu impostura și cu impostorii. Cum a fost și problema cu reach-ul de 20 de milioane al unei campanii Samsung, în condițiile în care vorbim de o populație online de 15 milioane de internauți români.

Care este efectul tăcerii?

Timp de peste 14 ani am activat direct în zona de marketing. De cinci ani și jumătate fac privacy compliance și transformare digitală, marketing-ul este undeva în subsidiar. Dar văd cum toate profesiile de marketing – de la product marketing la category management și visual merchandising, de la CRM marketing la digital marketing, de la marcom la social media și așa mai departe – s-au deprofesionalizat. Fel de fel de hahalere ajung să coordoneze bugete, să ia decizii, să fac praf campanii și să pună în cap companii mișto. Percepția este acum că oricine poate să facă marketing, și că degeaba faci tu cursuri de jdemii de EUR pe la Chartered Institute of Marketing sau la Kellogg School of Management de la Northwestern University, că oricum ești pe același palier cu o prințesă care a făcut cursuri de marketing pă Udemy. Și în loc ca funcția de marketing să fie responsabilă de profit, ajunge să fie responsabilă de numărul de plase făcute pentru eveniment sau de numărul de like-uri scremute la o postare.

Cum ne afectează tăcerea?

Asta cu marketing-ul de mai sus te afectează fiindcă vei vedea prețurile serviciilor și a produselor urcând datorită banilor aruncați degeaba în activități de marketing. Profitul trebuie menținut, și fie scazi costurile (și omori marketing-ul, cu efect contrar celor dorite) fie crești prețurile. Dar ce ne facem când ne umplem de impostori peste tot și când impostura devine normă? Păi simplu, ajungem ca tâlhari precum Adrian Severin să vină să ne învețe moralitate și să ne spună că dacă „toată lumea” (aka câțiva tâlhari vizibili) face corupție, înseamnă că nu este corupție. Așa și aici, impostura nu mai este impostură.

Impostura ucide.

Vei spune că ce mă tot leg de echipa de marketing de la Samsung, sunt și ei oameni, au fuflet, sunt oameni buni. Nu contest, dar ce fac ei intră tot în zona de impostură, ținând cont de dudele cu reach #fărăNumăr și cu campania de prelansare care de fapt este o lansare. Nu omoară pe nimeni însă chestia asta. Dar tolerarea fenomenului omoară.

Cu siguranță că cei care au luat carnetele de șoferi pe nașpa în Argeș și oriunde altundeva prin țară pe unde încă nu au fost controale sunt în marea lor majoritate oameni buni. Cu siguranță nu vor să facă rău nimănui, au fuflet. Nu neapărat contează asta când un nemernic de ăsta îți omoară copilul, soția, soțul, mama sau tatăl pe trecerea de pietoni fiindcă nu a avut experiență și nici cunoaștere. Cu siguranță că medicii incompetenți din numeroasele spitale din țară, fii sau fiicele unor profesori universitari sau oameni politici, nu vor să facă rău nici ei, au fuflet. Lucru care nu contează când îți trimite la doi metri sub pământ pe cei dragi. Cu siguranță că unii profesori obosiți din diverse școli și universități, indiferent de vârsta lor, nu vor să facă rău voit tinerelor generații. Doar atunci când fac praf niște generații, umilindu-i, omorându-le visele, deprimând elevii și studenții la limita suicidului.

Ce au toți de mai sus în comun? Sunt impostori. Însă impostori cunoscuți – prietenii, colegii, superiorii, mulți știu că sunt impostori. Și tac. „Trebuie și gura lui să mănânce o pâine”. „Da, știu că este taximetrist și nu vede la 2m în față, și-a luat permisul pe șpagă, dar are familie de întreținut”. „Da, știu că este un chirurg prost, dar este atât de iubit de colegi”. „Da, știu că ia șpagă de la pacienții de cancer, dar cine nu face asta?”. „Da, știu că distruge viețile unor elevi, dar trebuie și gura lui să mănânce o pâine”.

Dacă taci, nu se schimbă nimic.

Am fost întrebat la faza cu reach-ul de 20 de milioane dacă a fost etic ce am făcut. Dacă nu cumva am expus conținut confidențial, acesta aflându-se într-un link de Youtube ce nu era public. Am fost întrebat acest lucru de oameni ce au protestat în Piața Victoriei împotriva impostorilor ce capturaseră conducerea României, de oameni ce au ieșit să protesteze când au auzit de mizeriile Hexipharma, de oameni care au plâns în hohote la #Colectiv.

Știu doar că foarte probabil, datorită postării mele pe care o tot reiau, nu vom mai vedea foarte curând campanii pe la diverse concursuri cu reach de 20 de milioane de români. Este un pas. Voi ce pași ați făcut?