Două scandaluri au scuturat online-ul românesc în ultima săptămână: ofertele de angajare pe salarii de mizerie la IKEA și decizia Auchan de a schimba toate casele în case de self check-out. Incredibil câtă energie s-a consumat pe aceste non-subiecte asupra cărora românii nu au absolut niciun control, având însă jdemii de alte opțiuni. Așa că hai să mai ardem niște biți și să punem puțin chestiile concrete pe masă.
Salarii de mizerie la IKEA
Cei de la IKEA România au decis să deschidă un magazin în Timișoara (sau mă rog, lângă), pentru a atrage populația din zonă care până acum mergea la IKEA în Ungaria – cei din Timiș, Arad, Bihor dar și alte județe. Însă un astfel de magazin are nevoie de personal, nu neapărat calificat, așa că cei de la recrutare au postat un anunț de angajare fără să facă probabil niciun fel de cercetare legată de zona din care încearcă să recruteze. Pățăști, dacă sunt plătiți în range-ul de salarii oferite celor din Timiș, nu neapărat te aștepți să angajeze la Resurse Umane chiar cele mai competente capete. Ai buletin? Perfect, ești angajat la Resurse Umane!
IKEA, la nivel central, nu ia astfel de decizii fără o analiză foarte detaliată a cifrelor. Magazinul are un target de venituri, de profit, implicit un buget de cheltuieli și un buget de salarii. Probabil făcând în Excel modelarea salariilor, punând în ecuație și salariul minim pe economie, le-a dat un anumit număr de persoane ce se pot încadra în buget, cu acest salariu minim. Excelul suportă orice, vă spune un om care a marketat, vândut și utilizat hardcore acest produs.
Ce nu înțelege lumea, dincolo de bătutul cu pumnul în piept, este că cineva tot se va angaja pe acele salarii – români sau nu. Chiar ieri am primit ofertă de angajare salahori din Pakistan, probabil sunt multe alte companii ce oferă mulți alți muncitori pe salarii minime. Cel puțin o fabrică din România absoarbe în acest moment sute de astfel de oameni care (surpriză, surpriză) la un moment dat vor deveni români. Ce s-a întâmplat în Vest se va întâmpla și aici și nu este un lucru rău.
Companiile din Timiș au venit cu contraoferte salariale bune, cu siguranță că cine își caută de lucru își va găsi ignorând în continuare strigătele recrutorilor de la IKEA. Cu siguranță și cei de la IKEA își vor satisface nevoile de recrutare, cum spuneam. Toată lumea va fi fericită și mulțumită.
Auchan și casele de marcat self-checkout
Eroul național Godină a postat „Eu nu sunt casier, dar Auchan a ținut să mă transforme în unul”, postare care s-a viralizat. Foarte bine, Auchan a aflat cam ce gândește lumea, acum rămâne să se vadă la sell-out modul în care românii vor boicota casele de marcat self-service. Așa cum au boicotat și benzinăriile rusești, benzinăriile OMV Petrom și mersul la ski în Austria. Șocați de evoluția lucrurilor, cei de la Auchan nu numai că vor renunța la casele self-service, vor începe să dea rest gumă Turbo.
Orice decizie în retail se bazează pe cifre, mai ales la companiile multinaționale. Se fac modelări în funcție de categorie, profit pe categorie, GMROI (gross margin return-on-inventory) și mulți, mulți alți indicatori. Am petrecut destui ani în business-ul de consumer al Microsoft ca să înțeleg cum se discută pe cifre la nivel de retailer. Cu siguranță Auchan a luat această decizie bazându-se pe niște analize concrete, trafic la casele actuale de self-checkout șamd. Dacă veniturile vor fi afectate direct de această decizie, ghici ce, Auchan va reveni asupra deciziei.
Tyranny of choice
Ce mă depășește însă este faptul că lumea nu înțelege că are puterea alegerii. Nu trebuie să cumperi de la IKEA – ai atâtea brand-uri de mobilă bună, fabricată în România, de calitate! Ai atâtea magazine mici, de cartier, medii, de proximitate, românești! Unde poți să stai de vorbă cu casierul/casiera, plătești cash, plătești cu card-ul, în veci nu vei avea acolo self check-out! Ai opțiuni!
Da, are sens să dai feedback brand-ului iar brand-ul trebuie să îți ia opinia în considerare și fie să continue pe calea aleasă, asumându-și reacția clienților, fie să schimbe ceva. Dar simt că deja petrecem prea multă energie pe aceste subiecte și începem să uităm de inflație, de impactul negativ al noilor prevederi ale codului fiscal (care apropo, ajută marile companii în detrimentul IMM-urilor care până acum au susținut economia românească și creșterea economică), de situația dezastruoasă a clădirilor din România care la primul seism pică, de situația dezastruoasă din spitale (hey, Hexipharma s-a prescris, nimeni în stradă).
Cumva este momentul să ne alegem bătălii mai serioase și să băgăm în ele gazul pe care îl irosim în non-subiecte.
4 comentarii Adaugă comentariu
Păi ce e mai simplu, să ai păreri pe internet în timpul programului de muncă sau să protestezi în piața Victoriei în timpul liber?
Vezi, aici greșești tu, că ai impresia că românii irosesc gazul pe non subiecte din astea, când tot ce fac ei este să redirecționeze energia de la „water cooler chat” pe subiectele astea. În fiecare săptămână altul, niciunul dintre ele suficient de serioase încât să aibă vreo consecință reală sau să schimbe cu adevărat ceva.
Faptul ca niste companii isi bat joc de angajati (ca asta se cheama, cand dai salarii in durerea fundului, desi ar cam trebui sa cunosti piata, ca de aia incerci sa intri acolo) nu este non-problema. Faptul ca magazinele tind sa „optimizeze” costurile, dand oameni afara in stanga si in dreapta, nu este o non-problema. Pentru ca 1. vor afecta si mai mult o situatie economica de rahat si 2. vor face economii pe seama prostilor care cumpara de la ei, pentru ca ei fac munca de vanzatoare, nu pe gratis, ci pe banii personali.
Si eu am solutia de a incerca self-checkout la majoritatea magazinelor/farmaciilor pe care le frecventez, dar exista si cel putin 1-2 case cu angajati care scaneaza, pentru ca nu simt nevoia sa tot cer ajutor, daca am bautura la mine, daca e medicament sau daca pur si simplu nu se scaneaza corect plicul cu boia de ardei. Nu e treaba mea ca o companie are costuri, ca nici eu nu lucrez pe profit 100%, dar am bunul simt sa platesc decent, cand apelez la cineva si sa nu pun in carca clientului munca mea efectiva.
Daca era vorba ca fiecare magazin pune la dispozitie si case self-checkout, pentru ca au observat ei ca unii nu au chef sa stea la cozi kilometrice, ca ex si y, ar fi OK. Dar sa ai nesimtirea sa pretinzi ca e spre binele consumatorului, cand de fapt tu faci economie pe nervii lor, asta da marketing de succes.
Mi se pare normal sa li se dea peste degete, asa cum li se dau celor care vand langosi prea scump sau fac x chestie cu care nu suntem de acord. Orice ne afecteaza este o problema si nu inteleg de ce ar trebui sa fim tacuti si submisivi. Calca pe bec, le dam peste degete, chiar daca numai din tastatura.
Foarte interesant este ca in continuare Romania este campioana mondiala la preturi (de parca suntem in Dubai), dar salariile continua sa fie mizere. Faptul ca vin pakistanezii sa lucreze „pentru noi” nu e o bucurie, pentru ca asta inseamna ca pleaca iar un val de romani, ce observa, cu soc si stupoare, ca alde IKEA si cei de seama lor stiu sa plateasca decent, odata ce sunt in Germania sau Olanda. Foarte interesant, doar in Romania ii impiedica calculele sa plateasca oamenii in mod decent.
Nici asta nu ar fi o problema, daca nu ne-am da apoi cu fundul de pamant ca, vai mie, pleaca romanii din tara. Normal ca pleaca, ca doar nu sunt tampiti sa tot accepte salarii mizere si preturi uriase.
Care „Tyranny of choice”? Care???
Tu nu ai știut până acum de clauzele abuzive, contracte pe bunuri/servicii exclusive a retail-urilor? Dacă Auchan are clauze exclusive cu X producători/importatori, care nu au voie decât & numai să ofere Auchan-ului marfă – care/de unde „tyranny of choice”?
Iar partea cu magazine mici, de cartier, dacă cumpără aceleași produse de la Auchan, nu s-arezolvat nimic-nimic.
Ca fapt divers, se vede aroganța superioristă. >:-)
Nu am nimic de adăugat/comentat.
Cam toate site-urile ăstea, de blog, au avut recent mesaje sau articole pro-proteste, de agitație, de îndemnuri.
Coincidență sau nota de plată… ?
Am tot citit despre scandalurile IKEA si sincer consider ca li se acorda prea prea multa atentie.