Epoca tiranilor

Mi-a rămas în cap declarația președintelui Statelor Unite ale Americii, Joe Biden, care a recunoscut că președintele Chinei, Xi Jinping i-a spus în primele zile ale mandatului său că autocrațiile vor domina lumea fiindcă democrațiile sunt ineficiente. Democrațiile necesită consens sau majoritate în luarea deciziilor, lucruri care consumă timp și le fac ineficiente. Dictaturile sunt ceva mai eficiente din acest punct de vedere, deciziile se iau rapid.

Alternanța „dictatură absolutistă” – „epocă luminată” este omniprezentă în istoria omenirii.

După ce egiptenii au proiectat și realizat piramidele, după ce civilizația Maya a ridicat piramide și orașe uriașe, după ce Imperiul Roman a adus un val nemaivăzut de cultură și civilizație, au urmat sute de ani de întuneric total în evoluția omenirii. Beznă totală, cu mici excepții. Inchiziție, măceluri între diverse clanuri, teritorii fărâmițate, alte măceluri, imperii crescute și distruse etc. Apoi iluminism, apoi iar războaie, iar autocrații, apoi democrații, apoi iar războaie, iar dictaturi etc.

Ciclul acesta trebuie întrerupt. Și trebuie întrerupt acum.

Adevărul este că omenirii i se urăște cu binele. Când îți este bine începe să ți se rupă de „aproapele tău”, termen existent în toate marile religii ale lumii. Ce contează că africanului îi este foame și sete, ce contează că sud-americanul trăiește cu gândul că mâine îi intră cartelul în casă și îl ucide, ce contează că în Afganistan femeilor li se iau toate drepturile? „Boss, nu mă freca cu tâmpeniile astea, vine dracu vara, vrei să intru deprimat în vară?”. Ce contează că la 10km în afara Bucureștiului oamenii trăiesc de pe o zi pe alta în bordeie de pământ? Ce contează că în sute de sate din România copiii fac mulți kilometri pe jos zilnic pentru a ajunge la școală? „Not my problem boss”… Și ura crește, frustrările cresc, și contextul se schimbă.

Trăim în epoca conectivității dar suntem orbi și surzi.

Știm zilnic din surse sigure care este situația aproape în fiecare țară din lume. Și alegem să ignorăm, pentru a ne păstra sănătatea mintală. Am trecut printr-o pandemie și am rămas cu toții cu sechele psihice. Însă fix aceste sechele psihice și faptul că închidem ochii și ne astupăm urechile s-ar putea să ne aducă din nou autocrațiile în propria curte.

Securiștii și leprele urăsc democrațiile. Fiindcă în democrație poți fi tras la răspundere.

Orice autocrație se bazează pe crearea unei caste superioare, dominante, care să aibă beneficii pe care poporul obișnuit nu le are. În comunism această castă era Securitatea și conducerea Partidului. În timp ce proștii stăteau la cozi, cei din această castă mâncau stridii și caviar. Plecau în deplasări în străinătate de unde se întorceau cu bunuri care în România nu se găseau niciunde. Paradoxul este că după lovitura de stat din Decembrie 1989, tot securiștii au ajuns în poziții cheie, însă s-au trezit arătați cu degetul și acuzați. După 30 de ani, tot se simte frustrarea securiștilor. Nu pentru că nu ar avea beneficii pe care marea majoritate a populației nu le au, ci pentru că sunt oameni care au muncit și s-au ridicat și au ajuns să aibă beneficii ca ei fără să fie din haita lor. Și își vor diferențiatorii înapoi. Ori, în democrație, acest lucru nu este posibil.

În momentul în care spunem „așa ceva nu se mai poate întâmpla”, vine istoria și ne dă peste bot.

La sfârșitul Primului Război Mondial („The Great War”, cum i-au spus americanii), Liga Națiunilor a fost înființată pentru ca măcelurile din război să nu se mai întâmple niciodată. Știm ce a urmat. După masacrele din Ruanda, Bosnia, Cecenia, ONU a intervenit pentru ca așa ceva să nu se mai întâmple. Doar în acest an avem Bucha și Mariupol, în războiul din Ucraina. Dar am mai avut masacrul creștinilor copți uciși de ISIS (unde și americanii și europenii au privit cu îngrijorare din satelit ce se întâmpla), întemnițarea uigurilor în China, genocidul din Myanmar împotriva populației rohingya etc. Din nou și din nou, „așa ceva nu se va mai întâmpla” – până data viitoare.

Oamenii iubesc libertatea, dar iubesc mai mult confortul.

Este celebră declarația lui Liviu Dragnea: „românii trebuie să se hotărască dacă în loc de o alimentare cu apă preferă un denunț, dacă în loc de o școală preferă un dosar sau în loc de o pâine mai bună preferă niște cătușe”. Iar Liviu Dragnea a livrat – din primele zile a pus în mișcare mașinăria de distrugere a DNA și DIICOT. Cu toate că a ajuns la pârnaie, cu toate că și-a pierdut partidul și câteva privilegii, putem spune că strategia i-a reușit: DNA și DIICOT au devenit irelevante. Iar românii au primit pâine: economia României a tot crescut în ultimii ani. Ați mai văzut politicieni ce au intrat la pârnaie? Așa-i că nu prea vă vine să ieșiți la Victoriei să cereți autorităților să facă mai mult să îi aducă în țară pe Sorin Oprescu și pe Elena Udrea? Recunosc: nici mie.

Pe acest confort se bazează și cei care „coc” diverse scheme de câștigare a puterii.

Acum șase luni ne-ar fi fost aproape imposibil să ne gândim la un război în imediata apropiere a României. Astăzi stăm și urmărim canalele de Telegram pentru a vedea ce mizerii a mai flatulat piticul chel și hoarda de șobolani boșorogi de la Kremlin. Ne vine cam greu să ne gândim că în șase luni sau un an câteva țări din Europa s-ar putea să aibă regimuri autocrate, nu? Stăm și dezbatem pe „cancel culture”, pe câte genuri sunt în Europa, pe „did you just assume my gender” și alte discuții și uităm de drepturile și libertățile noastre esențiale, permițând unor oameni să ne monitorizeze conversațiile, să culeagă date despre noi en-gros, să ne profileze și să ne identifice punctele slabe și temerile ca apoi să se folosească de aceste informații pentru a ne manipula en-gros.

Epoca tiranilor sau epoca virtuților.

Acum doi ani dădeam cea mai simplă soluție de oprire a pandemiei: să respectăm virtuțile, așa cum au fost ele definite de către Platon și cum se regăsesc în toate religiile mari ale omenirii. Pe bune, dacă ne abțineam, dacă nu doream să epatăm, dacă stăteam de bună-voie în case până trece urgia, opream pandemia în două-trei luni. La fel și acum: dacă nu tolerăm abuzurile, nedreptățile, dictaturile, vom savura beneficiile democrației. Dacă ni se rupe însă, istoria ne arată ce urmează: dictaturi, războaie, ev mediu.