În momentul în care a apărut motorul de căutare Google și am început să îl folosim cu toții, eram absolut sigur că omenirea se va dezvolta extrem de rapid, oamenii vor deveni foarte inteligenți întrucât aveau orice informație la câteva click-uri distanță. Progresul ar fi trebuit să fie fascinant de rapid.
Am fost prost și nu am văzut faptul (de altfel evident) că dacă orice informație era la un click distanță oamenii nu vor mai citi absolut nimic altceva. Lucru care a dus la tâmpirea maselor.
Getting skills – the good ole’ days
În zilele de aur ale omenirii, ca să obții o specializare trebuia să te duci să citești foarte mult. Ca să afli ce înseamnă un termen, trebuia să citești toată cartea sau toate cărțile unde acel termen era menționat. Ca să învăț cum se fac campanii de marketing, am lins niște tomuri, fără exagerare.
În fiecare moment al vieții în care a trebuit să învăț ceva, mi-am luat cărți, am cumpărat sau descărcat lucrări științifice, am stat nopți să citesc. Da, informația este la un click distanță, dar contextul informației nu este.
Fake it till you make it – present day
De aproape 20 de ani, oamenii nu fac decât să caute chestii pe Google și să le ia drept adevăr absolut. Mai nou, conținutul generat de LLM-uri precum ChatGPT sau Claude.ai este privit ca adevăr absolut, în ciuda disclaimer-ului vizibil – „it can make mistakes. Check important info.”. Ca să nu spun de faptul că dacă creezi un site cu minciuni și îl indexezi bine, Google îl va promova la rezultate, indiferent ce mizerii sunt acolo scrise.
Drept urmare, lumea caută rezolvarea pe Google și pe ChatGPT la orice. Cum să vii cu descriere a unui produs, cum să faci o campanie de marketing, cum să creezi un CV etc. Degeaba spun eu la cursuri că un LLM este excelent să îți dea structura, dar la conținut dacă nu îl parametrizezi de să-l ia mama lui Belzebuth, vei primi tâmpenii. Nu, lumea ia ce vomită Chat GPT cu tot cu literele mari din subtitluri.
Deprofesionalizarea specializărilor
Dacă în 2008-2009 eram îngrozit de faptul că numeroși specialiști fuseseră puși pe liber, astăzi nu mai ai ce specialiști să pui pe liber. Sunt foarte mulți tineri care ieri (sau și azi) se spărgeau prin Control și prin Interbelic și care astăzi iau decizii de business fără să înțeleagă deloc contextul. Fel de fel de ipochimene având titluri ce se termină cu „manager” în semnătura de la email vin cu idei care nu sunt trecute prin niciun filtru al bunului simț (nu mai vorbim de experiență).
Descopăr tot mai șocat faptul că oamenii nu mai comunică între ei, deși au jdemii de tool-uri de comunicare la îndemână. Pe vremea mea aveam telefon fix la birou și telefon mobil, iar pentru conversații non-business (hehe, logic că și pentru alea) aveam Yahoo Messenger și MSN Messenger. Apoi au venit aplicațiile de mesagerie de business, a venit Whatsapp, s-au ieftinit „minutele” pe telefon, internetul pe telefon și lumea totuși comunică mult mai puțin. Habar nu au colegii dintr-un departament ce face unul și ce face celălalt, nu mai zic de colaborarea inter-departamentală.
Acești „manageri” nu mai manage-uiesc nimic în afara politicii internă ce le permite să țină cu dinții de job-uri. Sales-ul nu știe ce vinde (și cui), marketing-ul habar nu are de unde îi vin lead-urile și ce să facă cu ele, HR-ul habar nu are dacă angajații sunt mulțumiți sau nu sau de unde să recruteze niște talente, GM-ul habar nu are unde să ducă firma.
Inerția salvează mediul economic
Citeam că a spus Satya Nadella, CEO-ul Microsoft, că AI-ul încă nu aduce beneficii. Păi normal, fiindcă AI-ul este „antrenat” de oameni sau cu date generate de către oameni. Un AI trebuie „crescut”, monitorizat, utilizat, analizat, optimizat. Și cine să facă asta, Melanie (cu e) de la operațiuni care înfige email-urile confidențiale primite în ChatGPT, cu mențiunea „fă o optimizare la ce zice ăla aici”?
Există inerție și asta încă este bine. Există procese și proceduri scrise acum mult timp, ce încă funcționează. Dar în momentul când ceva iese din procedură, îi vezi pe ăștia, noii „experți”, cum se pierd. Nu merge telefonul cu care se scanează niște documente? O, Doamne, ce ne facem? Nu am primit o aprobare pentru proiect și este ora 6.30pm? O, nu, pică tot!
Și la primul „șoc” în carieră sau business, îi vezi cum se pierd și intră în depresie. Anii de căutat pe net și necitit vin cu o factură, fiindcă nu poți găsi pe Google rezultate la orice problemă. Uneori, pe baza a ceea ce citești și te documentezi, vii cu decizii inovative. Cărțile îți „deschid” mintea și te ajută să „vizualizezi” mai bine contextul unor situații, făcând o analiză critică și neintrând în panică.
Ne deprofesionalizăm și ca oameni
Vorbeam cu un prieten, medic pediatru de urgență, cum la prima febră de 39 de grade a copilului părinții se reped la Urgențe, blocând practic spitalul. Nu există o minimă „cultură” de supraviețuire, în care îi dai copilului niște antitermice, îi faci niște frecții, ceva rapid să îi scadă febra. Mergi la spital doar când este nevoie, nu vrei să „omori” urgența unde sunt cazuri cu adevărat grave – accidente, arși, înecați etc. Apropo de cazuri grave, tot prietenul meu îmi spunea cum venise un copil ce băuse alcool etilic, lăsat într-o sticlă pe masă, la îndemâna copilului. De ce era sticla acolo? De ce alcool etilic? Detalii…
Văd zilnic tot mai multă prostie – în trafic, pe stradă, pe internet. Am renunțat să mai deschid televizorul, singurele momente în care văd TV este când sunt la vreun restaurant și e TV-ul pornit sau în vreun aeroport. Din fericire, de obicei sunt date pe silent. Nu văd decât cum lumea este din ce în ce mai proastă și trompetează tâmpenii pe care le văd, aud și citesc pe TikTok sau pe alte canale toxice.
Văd oameni care se laudă că nu au citit o carte de peste 20 de ani și mă îngrozesc… oameni ce au mii de followers pe rețelele sociale și care acum chiar cred că asta este rețeta succesului. Pe de altă parte, văd alți oameni care scriu cărți de o imbecilitate sinistră, colecții de citate motivaționale și care cred că sunt culți fiindcă și-au publicat (pe banii lor) tâmpeniile.
Cum ieșim de aici?
Se aud din ce în ce mai tare tobele războiului. Lumea de bun simț tace, scârbită, în loc să se implice. Implicatul nu înseamnă scris pe Facebook ci înseamnă implicare în viața politică și socială. Make reading cool again, schimbarea programei școlare, programe de mentorat pentru tinerii angajați, ceva prin care să încercăm să ieșim din haznaua în care suntem.
Voi porni în curând, alături de niște fundații cool, cursuri de AI complexe pentru recalificarea unor oameni a căror joburi sunt afectate de AI. Este ceva, foarte puțin, care va fi poate mai mult decât o picătură. Da, va fi cu lecturi obligatorii, vom avea cărți pe care le vom citi și discuta – cărți de AI. Nu este destul un curs, facem ceva extins. Voi reveni cu detalii.
