Gropoiul

Sunt pe grupurile de Facebook ale unor orașe care îmi plac, pentru a descoperi noutăți, „comori” ascunse, tips & tricks, evoluția comunității și bineînțeles, pentru a vedea ce se mai întâmplă „în provincie”. Bineînțeles că în lista acestor orașe se află și orașul meu natal, Oradea. Și bineînțeles că și pe acest grup apar nostalgicii după „beneficiile” comunismului. Însă nimic nu se compară cu prostia de mai jos, efectiv nivelul de imbecilitate este maximă.

Context: ne este dor de Ceaușescu.

Mai precis, studiile arată că jumătate dintre români consideră că le era mai bine sub regimul comunist – este drept, 73% din ei au studii primare, dar înțelegeți ideea. 35 de ani de școală românească la mișto cuplată cu parazitarea tuturor instituțiilor Statului de către securiști, compromiterea tuturor „stâlpilor” Statului – funcționali și morali – a dus la această percepție.

Cifrele arată însă că o ducem cu mult mai bine decât o duceam înainte de Revoluție. PIB-ul a crescut de peste trei ori, PIB/capita la fel (suntem în zona țărilor dezvoltate acum), nivelul exporturilor a crescut de patru ori. Salariul mediu pe economie a crescut de 2,4 ori.

Nici măcar nu vorbim despre faptul că magazinele erau goale, nu se găsea nimic, îți era frică să deschizi gura să zici orice, nu aveai voie să ai plete, nu aveai voie să te strângi în grupuri mai mari de trei persoane pe stradă, era o teroare continuă. Dar lumea uită.

Nașterea gropoiului.

Acum 50 de ani, comuniștii au început să sape în Oradea pentru a construi viitorul de aur al Patriei. Săpând, au dat de un izvor de apă termală care a umplut repede craterul. Fiind apă termală, logica a fost că acolo se va face un ștrand. Până însă să se miște autoritățile, oamenii au făcut rapid ecuația – crater + apă termală + nema autorități = distracție și au profitat de moment să se arunce rapid în craterul cu apă termală, botezat „gropoi”.

Bineînțeles, la un moment dat autoritățile s-au capacitat, i-au dat pe orădeni afară din hazna și au făcut ștrandul Ioșia. Însă până atunci, fun-ul a fost maxim, lumea se ducea cu bucurie mai ales că nu trebuiau să plătească nimic.

Nostalgia gropoiului.

Din când în când, cum spuneam, pe grup apar „nostalgicii”. Era logic să apară și nostalgicii după gropoi.

Cei mai inteligenți dintre cititorii mei deja s-au prins că „gropoiul” nu era altceva decât o hazna plină de bacterii, fecale, urină și alte molime. Toate aducând nenumărate beneficii pielii și tratând reumatismul, guta și SIDA (da, știu, nu exista pe atunci, dar iată explicația – lumea o trata la gropoi).

Nicio problemă, oamenii regretă acele momente. Nu le privesc ca pe o nebunie de moment, ca pe o „hei, a fost, ne-am distrat, let’s move on că suntem în 2024 și parcă nu ne-am infecta cu toate mizeriile”. Ci le privesc cu „au venit ăștia și ne-au luat jucăria, era așa de bine în cocină…”.

Nostalgia după anii tinereții.

Este de înțeles să îți fie dor după anii tinereții. Și eu m-am distrat când aveam 20 de ani, dar totuși am evoluat, am crescut, m-am dezvoltat, iubesc ce fac acum și cum mă simt acum. Povestesc și eu istorioare de acum 20 de ani însă nu am ce să regret, efectiv. Mergem înainte.

Și de aceea lumea regretă anii comunismului fiindcă își regretă tinerețile și nebuniile tinereților. Dar ele nu vor reveni niciodată, și sper ca niciodată să nu revină mizeria aia de regim infect, în care copiii își turnau părinții, frații își turnau surorile, soțiile își turnau soții etc. Marș la gropoi cu comunismul, acolo unde aparține. Și voi, încercați să mai ieșiți din haznaua istoriei – lucrurile arată mult, mult, mult mai bine acum.