Zilele acestea sunt sub spectrul scandalului din familia Lasconi, unde Elena Lasconi a fost nevoită să se retragă de pe lista de candidați la europarlamentare ale USR, listă unde se afla pe prima poziție, în urma declarațiilor sale legate de participarea sa la Referendumul Urii. Dânsa a votat la acest referendum, deși partidul pe care îl reprezintă s-a opus din toate puterile acestei inițiative. Însă șocante au fost declarațiile fiicei lui Elena Lasconi, Oana, aflată la Paris, care s-a dezis de declarațiile mamei sale, a spus clar că nu o susține iar apoi a mărturisit că a fost abandonată.
De ce facem copii?
Am văzut multe cupluri chinuindu-se să facă copii. Am văzut multe cupluri făcând copii fără niciun efort și fără nicio planificare. Am văzut cupluri ce nu se înțelegeau și care au ales să facă copii, ca apoi să se despartă. Am văzut cupluri ce au adoptat copii pe care îi iubesc ca pe ochii din cap. Am văzut cupluri ce nu dau doi bani pe copiii lor, fiind ocupați cu job-urile, cu funcțiile, cu viața socială și cu orice altceva în afară de copii.
În România oamenii fac copii fără a se gândi la modul în care viața lor se schimbă, fără a se gândi la ce costuri implică acest lucru, fără a se gândi că aduc o viață pe lume de care sunt responsabili până la sfârșitul vieții. Însuși conceptul „să ai pe cineva să îți aducă un pahar de apă la bătrânețe” este mizerabil, fiindcă deja pui o datorie, o sarcină pe umerii unui copil nenăscut. Mulți fac copii „fiindcă așa trebuie” sau la presiunea socială a rudelor și a prietenilor (presiune care niciodată nu se oprește).
Să le asigurăm un viitor copiilor.
Ador expresia asta cu „viitorul”. Asigurarea viitorului unui copil înseamnă să îi transferi valorile, cunoștințele și educația necesare integrării sale în societate. Înseamnă să investești în primul rând timp în copilul tău. Românii aleg să investească bani: le cumpără copiilor haine, jucării, rechizite, îi iau în vacanțe, îi duc la zeci de cursuri – pian, vioară, balet, înot, karate etc (toate deodată, să se prindă ceva de copil). Apoi îi iau mașină și îi iau un apartament și gata – datoria părinților față de copii a încetat, din acest moment copiii sunt datori părinților. Dacă citiți atenți comentariile la postarea Oanei sau comentariile de pe Facebook, veți regăsi aceeași temă: „mă-ta te-a ținut în puf și tu îi faci asta”. Pe scurt, ciocul mic că a băgat mami bani în tine să fii obedientă.
Românii își urăsc copiii.
A zis-o Andrei foarte bine. Dacă noi am suferit, să sufere și ei! Dacă nouă ne-a fost greu, să le fie și lor! Să ne plătească pensiile, să stea lângă noi, să nu care cumva să plece! Să nu fie gay că îl dau afară din casă! Să nu mă facă pe mine de rușine, mă știe lumea! Sună cunoscut, nu? Mamele cu copii nu sunt lăsate să stea jos în mijloacele de transport în comun, nu sunt lăsate să intre în față la casele de marcat de la supermarket-uri (deși există și lege în acest sens). Mai mult, sunt alintate cu „ți-a plăcut să te așa, acum suferă”. Așa cum întotdeauna într-un divorț femeia este de vină, când un copil se supără pe părinte și se rupe de familie este întotdeauna vina copilului. Nu este „recunoscător”.
Copiii au nevoie de dragoste, nu de bani.
Există în această viață efemeră pe care o ducem pe această planetă mai multe resurse pe care le câștigăm și pe care le cheltuim: bani, bunuri, relații etc. O singură resursă doar pleacă: timpul. Timpul are fix aceeași valoare și curge la fel indiferent cine ești și câți bani ai. Când investești bani în copilul tău, ai șansa să recuperezi acei bani, chit că îi dai mult sau puțin. Când nu investești destul timp în copilul tău ci îl cheltui pe alte tâmpenii, acel timp nu îl recâștigi. Este pierdut pentru totdeauna. Copilul vede, copilul simte. Nu este destul doar să îl strângi la piept când plânge și să îl pupi când ieși în oraș ca să vadă lumea ce părinte minunat ești tu. Nu este destul să faci poze și filme cu copilul zâmbind și râzând doar ca să te erijezi în model parental (mai ales când de fapt îl scoți „la produs” în social media ca să prinzi și tu niște sponsorizări acolo).
Din păcate, multe vedete au ales să își consume timpul în carieră. Să fie la filmări, la activități sociale, la petreceri, în vacanțe private etc. Oriunde numai cu copilul nu. Iar copiii cresc, văd cum alți copii sunt iubiți și niciun ban din lume nu poate să compenseze acest lucru. Și de aici apar acele rupturi ce pot fi reparate extrem, extrem de greu.
Copiii nu au nicio datorie față de părinți. Părinții au toată responsabilitatea din lume pentru copii.
Închei acest articol cu această lege a naturii, această lege a firii. Știu, îmi veți scoate acel citat din Biblie „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”, care înseamnă cu totul și cu totul altceva. Am văzut preoți spunând că „Autoritatea părinţilor asupra copiilor îşi are începutul chiar din natură. Ei s-au învrednicit de această cinste ca o răsplată pentru durerile naşterii”. O tâmpenie, bineînțeles, nu naști un sclav ci un om liber, totuși. Datoria părintelui față de copil este să îi câștige dragostea și respectul. Și atunci aia cu „cinstitul” vine absolut natural. Cum câștigi dragostea și respectul unui copil? Ești alături de el tot timpul. Îi transferi valorile, îi dai o educație bună, ești alături de el în clipele de bucurie și de cumpănă. Iar dacă îți faci treaba bine, copilul va fi alături de tine.
Iar tragedia multor cupluri din România este că nu înțeleg acest lucru și încearcă să înlocuiască timpul cu bani. Iar acest lucru înseamnă de fapt abandon.
1 comentariu Adaugă comentariu