Cum nu luăm țeapă la contracte

Este deprimant să văd câți oameni ce ar trebui să citească contracte esențiale nu le citesc. Se bazează pe avocați, pe consultanți, pe consilierii juridici să le „traducă” ce scrie acolo fiindcă ei nu știu (și nu vor să învețe).

Contractul este o înțelegere între părți.

Orice contract nu înseamnă altceva decât o înțelegere între părți. O parte face ceva, de exemplu vinde niște servicii sau niște produse, cealaltă parte face altceva, de exemplu plătește pentru serviciile sau produsele achiziționate.

Prima parte are interesul să își vadă banii în cont cât mai repede livrând produsul sau serviciul când vor ei, a doua parte dorește să primească produsul sau serviciul cât mai repede, plătind când vor ei. Și de aici începe negocierea contractului pe clauze, fiecare parte încercând să adauge clauze care să o favorizeze. Drept urmare, scrierea acestor clauze ca cealaltă parte să le accepte devine un exercițiu de măiestrie. Dar și citirea lor devine mai importantă ca oricând.

Legaleza nu este klingoniană.

Cei care nu trec printr-o facultate de drept sau printr-un training din domeniul juridic se sperie când văd documente scrise în „legaleză” (acest termen nici nu există). Chestii cu „pe cale de consecință”, „responsabilitate fiduciară” etc. Pentru a le înțelege, urmăriți ce fac copiii când nu înțeleg ceva: întreabă! Întrebați un avocat, un notar, un jurist. Și întrebați până primiți răspunsurile care vă fac să înțelegeți ce obligații vi se bagă printr-o clauză scrisă în legaleză.

Dar legaleza nu este klingoniană. După ce treceți prin două-trei contracte începeți să înțelegeți ce scrie acolo. Începeți să subliniați ce nu înțelegeți ca să știți ce întrebați. Învățați, înțelegerea unor clauze legale simple ține de bun simț și de un nivel mediu de alfabetizare, nu ține de cunoștințe avansate de drept.

Avocații și juriștii nu sunt servitori.

Lucrez de mulți ani cu juriști și cu avocați. Lucrez cu oameni foarte talentați, foarte bine pregătiți. Și cu toții îmi spun ce frustrați sunt când li se trântește un contract în brațe de către un client sau de către angajator, cu întrebarea „ce scrie domle aici?”. Contracte ce nu sunt citite. Avocații nu traduc clauze, nu traduc din legaleză în limba neaoșă, ei interpretează, identifică riscuri legale și vi le subliniază. Dar riscurile comerciale, strategice, financiare nu țin de ei. Pot să emită opinii, dar nu țin de ei. Există avocați specializați și pe zona fiscală sau pe protecția datelor, dar din nou, ei vor identifica tot riscuri legale sau pot lucra la strategii legale, dar nu de business.

Rolul juristului sau al avocatului este să îți introducă acele clauze care să te ajute pe tine în poziția ta de negociere, dar tu trebuie să știi ce vrei să obții. Pentru asta, trebuie să înțelegeți ce scrie acolo. Poți cere ajutorul avocaților sau al juriștilor pentru interpretarea unor clauze dar pentru numele lui Iahve, nu aruncați cu tot contractul în brațele lor fiindcă nu este treaba lor să identifice riscurile de business ale unui contract. Alea țin de voi!

Citirea unui contract este o chestie de bun simț.

Văd mulți oameni ce nu înțeleg nimic din contracte pe care le pasează avocaților să le citească. Oameni ce consideră că nu este treaba lor să le citească și să le înțeleagă ca să pună avocaților și juriștilor întrebări valoroase care să ducă la negocierea win win a clauzelor contractuale.

Mă întreb dacă acești oameni și-au citit contractul de angajare. Sau de colaborare. Dacă au citit contractele pe care le semnează cu utilitățile. Dacă au citit contractele de achiziție ale caselor sau apartamentelor lor. Dacă au citit contractele de credit pe 25, 30, 35 de ani.

De aceea oamenii iau țepe. Fiindcă nu citesc nimic. Aruncă în brațe avocatului contractul și zic „vezi dacă este totul ok”. Am găsit în anexe de protecție a datelor mizerii gen „trebuie să aveți un cont de 20 milioane EUR ca să puteți plăti amenzile GDPR”, anexe semnate „ca primarii”. Am găsit obligații ce nu aveau nicio legătură cu GDPR, înfipte inteligent în clauze din anexe de protecție a datelor. Avocații trec prin ele și le evaluează din punct de vedere legal, nu comercial. Nu tot timpul știu avocații ce ați negociat cu clienții sau cu furnizorii. Ei știu ce le ziceți voi (nu intru acum în subiectul „ascund lucruri de avocat /jurist ca să nu mă certe”, deși rolul lor este să vă apere).

Genul acesta de obligații comerciale se regăsesc în majoritatea contractelor pe care voi le semnați „ca primarii”. Citiți atent fiecare clauză, notați ce nu înțelegeți, apoi verificați cu un avocat sau jurist ce ați înțeles. Ca să înțelegeți ce obligații vi se cer și să puteți să cereți clar avocatului sau juristului să pună clauzele care susțin poziția voastră.