În 2016 a apărut un articol în Time care avea să schimbe pentru totdeauna platitudinile scoase pe bandă rulantă de către coci: 21 de recomandări pentru a deveni „cea mai bună versiune a ta”. Conceptul a avut succes fiindcă se vorbea de „versiuni” astfel încât lumea simțea nevoia să facă „upgrade-uri”. Upgrade la mașini, la job-uri, la case, la vacanțe, la iubiți/iubite, la tot. Upgrade.
Ca să știi unde vrei să ajungi trebuie să știi unde ești.
Cea mai mare țeapă vândută de indivizi precum Tony Robbins este că tu poți deveni „cea mai bună versiunea a ta” urmând un rețetar. Îți pui câteva întrebări, iei câteva notițe, scoți ghidul și aia e, drum bun și călătorie sprâncenată către „cea mai bună versiune a ta” (dacă vă întrebați ce rol au ghilimelele, aveți puțintică răbdare).
Cea mai grea călătorie a omului este cea de auto-cunoaștere. Platon spunea așa:
„Prima și cea mai mare victorie este să te cucerești pe tine însuți; a fi cucerit de tine însuți este cel mai rușinos și mai josnic dintre toate.”.
Da, se pare că treaba cu a-ți pune câteva întrebări nu prea ține. Joseph Campbell, în opera sa „Eroul cu o mie de chipuri” (tradusă de Mihai Mănescu) spune așa:
„Eroul de ieri devine tiranul de mâine, dacă nu se crucifică pe sine chiar astăzi”.
Pe scurt, dacă tu nu te descoperi pe tine și nu îți confrunți demonii, dezbrăcându-te de toate straturile de toxice cu care te-ai îmbrăcat de când exiști, nu ai cum să devii „o versiune mai bună”.
Ce înseamnă „cea mai bună versiune?”.
Asta cu versionarea ta mi se pare absolut fantastică. Zici că ești un software care își instalează un update (injectabil oare?) și devine 2.0. Cine definește care este „cea mai bună versiune” a ta? Ce se întâmplă când ajungi acolo? Primești o nouă identitate, un nou buletin, un nou pașaport, ce se întâmplă?
Omul evoluează, omul învață, omul se transformă. Omul este într-o continuă transformare, eul de ieri diferă de eul de azi și cu siguranță eul de mâine (dacă va exista) va fi diferit de cel de astăzi. Așa funcționăm, este esența umanității noastre, nu suntem entități pre-programate să facem același și același lucru.
Dragilor, am ajuns la ghilimelele de la „cea mai bună versiune” a ta. Nu există versiuni ale tale, există doar tu și eul tău. Ești același. Da, te transformi, dar tot tu ești, aceeași identitate o ai, lumea te recunoaște drept cine ești nu drept versiunea 4.2. Nu există versiuni ale tale, îmi pare rău să dezamăgesc.
Și totuși, încotro?
Poți alege să vrei să te dezvolți – dar pentru asta trebuie să muncești pentru a te cunoaște mai bine. Părerea pe care o ai tu despre tine diferă de cele mai multe ori de părerea pe care ceilalți o au despre tine. Demonii pe care tu crezi că îi ai nu sunt demonii pe care îi scoți la înaintare. De exemplu, demonul vanității este foarte greu de recunoscut, cuprins, controlat. Și face foarte mult rău – și ție și celor din jur. Și este doar un exemplu de demon greu de înțeles.
Ca să devii mai bun (nu o versiune mai bună) trebuie să știi ce vrei să îndrepți. Apoi, trebuie să accepți că nu poți scăpa de demoni – vor trăi cu tine toată viața, trebuie doar să îi controlezi (acest „doar” poate fi ironic, este foarte greu). Să dezvolți mecanisme de control astfel încât să înveți să te concentrezi pe dezvoltarea virtuților tale, să te concentrezi să faci bine.
Dar nu ai cum să ajungi undeva (oriunde ar fi asta) dacă nu știi de unde pleci. Și nu știi la ce „versiune” ești, așa că uită de versionare și fă bine.
1 comentariu Adaugă comentariu