Astăzi Președintele Klaus Iohannis a promulgat legea de aprobare a Ordonanței 16 (a creșterilor de taxe), cu modificările introduse de Parlament. Urmează să apară în Monitorul oficial sub denumirea de Legea 370/2022.
Așa cum bănuiți, legea este proastă și va avea efecte negative asupra economiei, fix când vine criza aia frumoasă. Cam toți analiștii economici au venit cu opinii dure asupra acestei legi ce din nou pune biciul pe cei care chiar își plătesc taxele, nu pe evazioniști, însă ca de obicei Guvernul nu a ascultat de nicio opinie care a venit din mediul privat. Războiul Stat vs mediu privat continuă, având la cârma Ministerului Finanțelor un ministru care a spus clar ce gândește despre antreprenori și sub cârma căruia apare în acte oficiale ale Ministerului termenul putinist de „operațiune specială din Ucraina” pentru a defini războiul purtat de piticul chel de la Kremlin.
Așa este când te aliezi cu comuniștii de la PSD, oameni ce pe față au mers în Republica Moldova pentru a susține omul Kremlinului. Revenind însă la subiect.
Una dintre cele mai mizerabile prevederi ale acestei legi este faptul că dacă ai în cifra de afaceri consultanță în proporție de peste 20%, treci de la impozit pe venit (microîntreprindere) la impozit pe profit. Din trimestrul următor, practic din Q2 toate firmele de consultanță trec la impozit pe profit. O aberație făcută fără nicio motivație, fără calcule în spate, fără nimic. S-a discutat mult că microîntreprinderile sunt folosite ca „portițe” pentru o impozitare „mică”, însă când mă uit ce impozite plătesc Statului Român, este departe de a fi ceva „mic”.
Am urmărit cu atenție evoluția în Parlament a acestei legi, și vreau să spun că nu toți sunt dobitoci. Mai jos este opinia unui parlamentar PNL (pagina 19) ce a încercat să scoată cu totul această prevedere imbecilă, având argumente solide. O redau mai jos așa cum este ea, fiindcă da, mai avem oameni politici în această țară. Nu mulți, dar mai avem…
Considerăm că nu este justificat ca aceeași măsură care s-a dovedit nu numai dăunătoare economiei, dar și ineficientă din punct de vedere bugetar și pe care Parlamentul a eliminat-o în mod expres printr-o lege de abrogare, să fie repusă acum în legislația fiscală printr-o ordonanță a Guvernului. Pe de altă parte, prevederea aprobată de Guvern creează dificultăți reale și administrației fiscale, întrucât nu cuprinde nicio definire a veniturilor din consultanță și/sau management și nici măcar o trimitere la codurile CAEN vizate, ceea ce face extrem de dificil sau chiar imposibil de încadrat, în aplicarea practică, o gamă largă de servicii în sfera celor care se doresc, potrivit intenției de reglementare, a fi exceptate sau nu, acestea rămânând adesea să fie interpretate la discreția exclusivă a inspectorilor fiscali, prevederea reintrodusă fiind evident neclară și lipsită de predictibilitate.
În al doilea rând, dacă ne raportăm la profesiile liberale reglementate în România de stat, prin lege proprie de organizare și funcționare, constatăm că dintre acestea, în mod inexplicabil, doar activitatea de consultanță fiscală este, cel puțin aparent, vizată de textul de lege aprobat de Guvern, lucru care vine în contradicție chiar cu nota de fundamentare a ordonanței în care, într-o manieră extrem de lapidară, se face doar o motivare generală referitoare la nivelul ridicat de rentabilitate al activităților exceptate. Este pentru toată lumea evident faptul că toate profesiile liberale reglementate, care își pot organiza activitatea și ca societăți persoane juridice, înregistrează rate de rentabilitate similare sau foarte apropiate. Astfel că această “extragere” a consultanței fiscale din multitudinea profesiilor liberale reglementate și exceptarea ei de la regimul fiscal al microîntreprinderilor, este total nefundamentată și profund discriminatorie.
Problema reală pe care o are administrația fiscală în prezent nu este însă aceea ca unele domenii de activitate înregistrează rate de rentabilitate mai mari decât altele prin specificul lor, ci aceea a disimulării unor activități care în realitate sunt de natură dependentă, în servicii prestate și facturate de unele microîntreprinderi, de regulă fără angajați, pentru a evita plata contribuțiilor sociale mari aferente salariilor.
Serviciile și tipurile de activități care se pretează însă unor astfel de practici nu sunt cele corespunzătoare niciunei profesii liberale reglementate, activități care funcționează având la bază principiul independenței față de beneficiarul serviciului, revăzut expres chiar în legile lor de organizare și funcționare.
Având în vedere lipsa de fundamentare, caracterul profund discriminatoriu și efectele negative asupra unui segment din ce în ce mai important al serviciilor (exemplificăm doar aportul serviciilor de consultanță în atragerea de fonduri europene, inclusiv în ceea ce va însemna PNNR – documentațiile de proiecte necesare), considerăm că această măsură reintrodusă în Codul fiscal trebuie eliminată și înlocuită cu măsuri sistematice de administrare fiscală și control la nivelul ANAF , care are la dispoziție atât instrumentele legislative adecvate, cât și informațiile despre contribuabili și angajații acestora, necesare pentru identificarea cazurilor concrete de încălcare a legislației, prin disimularea muncii salariale în servicii prestate de microîntreprinderi, pentru instrumentarea și sancționarea punctuală a celor găsiți vinovați, folosind instrumentele legale în vigoare, respectiv bine-cunoscutele art. 7 și art. 11 din Codul fiscal.
Trebuie să înțelegem cu toții că evaziunea fiscală nu se combate doar prin lege, ci mai ales prin măsuri de control permanente, bine țintite pe baza analizelor de risc și bine organizate prin cooperarea reală a numeroaselor autorități cu competențe și atribuții în domeniu. Doar în acest mod de abordare putem vorbi de o însănătoșire a mediului economic, prin eliminarea punctuală dar sistematică a concurenței neloaiale reprezentată în cele mai multe cazuri și de elementele evazioniste, iar nu prin măsuri legislative reinventate care nu disting între cei care sunt de bună credință și cei ce nu sunt.
În aceste condiții propunem eliminarea condiției privind realizarea de venituri, altele decât cele din consultanță și/sau management, în proporție de peste 80% din veniturile totale, care trebuie îndeplinită începând cu 1 ianuarie 2023 de persoanele juridice române pentru încadrarea în definiția microîntreprinderii, concomitent cu:
(i) completarea art. 7 din Cod fiscal cu o prevedere care să clarifice aplicabilitatea celor 7 criterii de independență și în cazul activităților prestate și facturate de persoane juridice, nu numai în cazul persoanelor fizice cum s-ar putea înțelege acum, și asigurarea aplicării sistematice și eficiente a prevederilor art. 7 și art. 11 din Codul Fiscal. Această propunere legislativă noninvazivă care vine să balanseze eliminarea măsurii introduse recent prin OG 16/2022, facilitează aplicarea măsurilor de administrare fiscală în situațiile în care activitățile salariale sunt disimulate în servicii prestate de către microîntreprinderi, a fost propusă la marginal 1.
(ii) Implementarea de către ANAF a procedurii de Analiză de risc reglementată deja în Codul de procedură fiscală și utilizarea ei pe scară largă pentru identificarea situațiilor de disimulare a activităților dependente prin servicii facturate de microîntreprinderi,
(iii) utilizarea în Analiza de risc și a informațiilor ce vor fi disponibile în sistemul RO e-factura, implementat parțial de către ANAF.
