Epopeea langoșului

Două titluri din presa clujeană:

• „Un antreprenor din București, șocat de prețul unei gogoașe ungurești coapte în ulei, de la Târgul de Crăciun din Cluj”
• „Un antreprenor din Capitală, șocat de prețurile de la Târgul de Crăciun din Cluj: „Așa venituri mari aveți la Cluj?”

Dacă aș fi Exarhu, aș da drumul acum la jingle-ul „Atât s-a putut” de la Morning Glory. Efectiv este dincolo de înțelegerea mea modul în care o postare simplă despre prețul langoșului s-a viralizat pe Facebook, ținând cont și de faptul că postările mele ar trebui să fie mai puțin vizibile, Zucc dixit. Eu am vrut doar să ridic problema prețurilor unor produse de bază într-un oraș care este considerat a fi „Silicon Valley”-ul Europei, dar care este departe de a avea o distribuție normală statistică a veniturilor locuitorilor săi. Pe scurt, în Cluj ai bogați – oameni de afaceri, combinatori și IT-iști – și restul. Middle class-ul este foarte, foarte subțire iar acest lucru afectează viața normală a orașului. Voi încerca mai jos să explic ce s-a întâmplat și de ce am ridicat acest subiect.

Eu și Clujul.

Jumătate din familia mea, din partea tatălui meu, se află în Cluj. Am avut bunici la Cluj, mi-am petrecut vacanțe la Cluj, am iubit la Cluj, am suferit la Cluj, m-am distrat la Cluj, am făcut și fac business bun la Cluj. Iubesc clujenii, fac parte din viața mea, iubesc Clujul, are și va avea un loc special în viața mea. Așa cum am spus și pe Facebook într-un comentariu rapid preluat de presă, am prins Clujul pe vremea când beai găleata de bere cu paiul în Music Pub, când băgai sandwhich O’Bama de la Adi Hădean (tot în Music Pub), când după o plimbare obositoare pe dealurile Clujului te opreai cu iubita la New Croco unde serveai o pizza sau o salată pe din două. Am prins crâșmele din Obs și din Hașdeu, am dormit la Belvedere pe când era cel mai mișto hotel din Cluj. Am mâncat la Vărzărie pe când nu era hip & cool să o faci. Am precizat aceste lucruri pentru a-i lămuri pe clujenii care îmi comentează originea și „miticismul” că „antreprenorul din București” s-ar putea să știe Clujul mai bine ca ei, ba mai mult, să fi fost deja în Cluj când ei nu erau.

Orașul de cinci stele versus langoș.

Am fost două nopți la Cluj, fiindcă am avut întâlniri cu clienții pe niște proiecte foarte mișto. În drum spre o întâlnire (rar folosesc mașină în Cluj), am trecut pe lângă târgul de Crăciun, organizat de Primăria Municipiului Cluj Napoca, unde am făcut o fotografie la o tonetă ce vindea langoși la 20 de lei bucata (am văzut mai apoi că toate tonetele vindeau la 20 de lei bucata). Totul s-a declanșat când am pus această postare pe Facebook, prețul langoșului părându-mi-se mult prea mare, în contextul în care nu prea ai o clasă de mijloc care să își permită acest preț. Lumea s-a apucat să scrie sute de comentarii, polarizându-se în cele două tabere clasice, pro și contra. Din păcate prea puțini au prins esențialul: un târg de Crăciun la care co-organizator este o Primărie ar trebui să ofere experiențe tuturor cetățenilor orașului, indiferent de veniturile acestora. Și totuși, care este problema să vinzi un langoș la 20 de lei?

De ce langoș?

Erau multe produse de vânzare la târg, însă langoșul mi-a sărit în ochi din două motive: primo, îmi place, secundo, știu cum se face. Langoșul presupune făină, drojdie, lapte și ulei. Nu îți trebuie nușce făină scumpă. Nu îți trebuie ulei de măsline presat la rece, DOP. Nu îți trebuie lapte de unicorn sau drojdie făcută în Tierra del Fuego. Nici măcar nu stai să frămânți ore în șir ca la cozonac. Langoșul la origine era ce se făcea din aluatul rămas de la făcutul pâinii, aluat care era turtit și aruncat pe plita încinsă. Nimic unicat, cam toate națiile Pământului făceau astfel de creații fine gastronomice. Mai târziu probabil cineva a încercat să vadă ce se întâmplă când arunci aluatul în blidul cu untură topită și a văzut că nu a ieșit ceva nasol, așa că încercarea s-a făcut best-practice și astăzi avem langoșul așa cum îl știm, sănătos, fibre, eco-bio. Peste acest deliciu gastronomic, unii chefi mai pun smântână, brânză, usturoi, cașcaval sau ce mai găsești prin frigider.

Pe scurt, langoșul a fost făcut de oameni simpli pentru oameni simpli, cu ingrediente simple, folosind o tehnică simplă. A, că în Budapesta găsești langoși „speciali” făcuți cu ingrediente și topping-uri speciale care costă mai scump, asta ține de faptul că langoșul este considerat a fi un preparat tipic maghiar și atunci trebuie și turiștii beliți bine de bani. Însă dacă intri în prima piață, la prima tonetă de langoși, vei găsi ceva foarte bun la un preț foarte mic. Și de aceea m-am legat de langoș: prețul langoșului reprezintă un etalon pentru ce se întâmplă într-o piață, la un eveniment sau la un târg. Ingredientele costă mai-nimic, modul de preparare este simplu și rapid, drept urmare prețul este stabilit de două aspecte: margine și chirie. Marginea este controlată de vânzător, chiria de organizator.

Rolul Primăriei.

Aici discuția devine subiectivă iar opinia mea reprezintă exact modul în care eu văd lucrurile. Puteți sau nu fi de acord cu părerea mea, dar aici ar trebui să fie discuția, nu în „nu au ce căuta săracii la Cluj” versus „ne rup ăștia de bani”. Crăciunul este al doilea eveniment mare al creștinătății, după Paște. De Crăciun creștinii sărbătoresc nașterea Mântuitorului Iisus Christos, în iesle, în Nazaret. Iisus nu a trebuit să se nască într-un palat, în bogăție, nici măcar într-o casă simplă, ci într-un loc extrem de vulnerabil pentru o tânără familie, în iesle. Din păcate Crăciunul s-a transformat într-o experiență ultra-comercială, în care toată lumea vinde și cumpără. Petreceri de Crăciun, concerte de Crăciun, activări de Crăciun, promoții etc. Dar toate acestea țin de latura comercială a omenirii. O Primărie nu ar trebui să aibă interese comerciale atunci când co-organizează un târg, mai ales de Crăciun. Primăria probabil pune la dispoziție locația și utilitățile, însă ar trebui să facă un minim efort de a se asigura că nevoile tuturor cetățenilor orașului sunt asigurate. Așa văd eu lucrurile, că e ok să ai tonete sau street-food gen burgeri, pizza, paste, chestii asiatice la prețuri mari, dar totuși să ai opțiuni și pentru oamenii simpli, gen langoș la 5 lei. Sau plăcinte, scovergi, covrigi etc la prețuri mici. Ca toată lumea să se poată bucura de această sărbătoare, nu doar turiștii și cei bogați din Cluj. Dacă spațiile din cadrul târgului se închiriază la prețuri prohibitive, aceste chirii se vor regăsi în prețuri, bineînțeles. Și atunci Primăria a ratat însăși esența târgului de Crăciun din oraș: un loc care să aducă aproape pe toți locuitorii Clujului.

Putem mai mult, putem mai bine…