Tudor Galos

- The Blog of Tudor Galos -

Criza care va veni sau care va pleca

Vine, a venit, cât stă și când pleacă?

Articol din categoria: Lifestyle

//warning: long read

În 2008 am publicat pe vechiul blog un articol despre criza ce urma să vină, tocmai când spusese premierul Tăriceanu că economia duduie (și ce-a mai duduit, mamă mamă). Din păcate postarea s-a pierdut, eu acum câțiva ani mi-am șters vechiul conținut fiindcă – well, contează mai puțin. Puf, nu mai este!

Revenind, atunci spuneam că va fi nasol, criza nu urma să ne ocolească nici pe noi în România, așa cum spuseseră niște cretini de politicieni, motivând că suntem prea înapoiați pentru a fi afectați de criza subprime din Statele Unite. Mai țineți minte ce a urmat. Se pare că în România când autoritățile îți spun să stai liniștit că totul este sub control, atunci este momentul să intri în panică.

Criza din 2008 de fapt a fost un reset economic.

Nu am spus-o eu, a spus-o foarte bine Steve Ballmer. Lumea se lăfăise în credite ieftine, credite date pe degeaba, credite cu buletinul. Oamenii cumpărau TV-uri LCD, laptop-uri, smartphone-uri, mergeau în vacanțe pe care nu și le permiteau, era o nebunie alimentată din greu de lăcomie. Lăcomia clienților, lăcomia producătorilor, lăcomia bancherilor. S-au încălcat norme, legi, dar cumva prea puțină lume a intrat la pușcărie. Însă resetul a avut loc, pentru o vreme creditele s-au scumpit, prețurile caselor au scăzut, s-a instalat o recesiune și oamenii au învățat să fie mai cumpătați.

Nu pentru mult timp, însă.

Revoluția comerțului online, a pseudo-unicornilor, a serviciilor online alimentate cu miliarde de dolari care au capotat din lipsă de inovație și personal, a tehnologiilor disruptive care au permis oamenilor să cumpere și mai mult, și mai ieftin, împrumutându-se și mai abitir (buy-now-pay-later) cumva trebuia să vină la scadență.

Știți de ce pe vremuri lumea mergea la băute doar cu banii cash, lăsând cardurile acasă? Că așa aveai cumva un control al lăcomiei. Acum plătești cu ceasul, cu telefonul, nici nu mai ai nevoie de card. Și cumperi, cumperi, cumperi de toate – produse, servicii, vacanțe – pe care în mod real nu ți le-ai permite.

Inovațiile tehnologice au accelerat creșterile economice, dar am scos din ecuație resursele.

Boom-ul tehnologic, dispozitivele IOT, autoturismele electrice, inteligente, fermele de servere care susțin cloud-ul – toate se bazează pe resurse naturale, indiferent cât de „green” vor producătorii să zică că le sunt produsele și serviciile. Consumul resurselor naturale a crescut vertiginos, însă multe din aceste resurse naturale sunt limitate. Ce se întâmplă când crește cererea și stocul este limitat? Da, cresc prețurile, boom!

Prețurile de consum pentru energia electrică au crescut de 4-5 ori, ceea ce duce în faliment multe firme, fabrici și cauzează probleme mari consumatorilor casnici.

Și avem tot mai multe variabile în această ecuație – pandemie, război, schimbări climatice.

Pandemia a bușit lanțurile de aprovizionare (încă sunt bușite, avem porturi în China care se închid, personal navigant care se îmbolnăvește), războiul a bușit economia Europei, seceta din Europa a bușit agricultura. Pierderi pe toate liniile.

Ce spun specialiștii?

Aici este absolut amuzant. În ciuda tuturor datelor disponibile public, a algoritmilor predictivi ce iau în considerare toate datele existente în istoria umanității, opiniile sunt împărțite.

Fondul Monetar Internațional spune că va fi nașpa. Inflația se duce în cap. Banca Angliei se pregătește de o recesiune îndelungată. The Economist spune că întreaga Europă va intra în recesiune, cu Germania, Italia și toată Europa Centrală și de Est în fruntea plutonului. Cumva toată lumea este de acord că ceva nașpa vine, dar foarte puțini pot să articuleze ce înseamnă acest nașpa și cât va dura. Și aici începe de fapt discuția aia sănătoasă.

2022 aduce tot un reset economic.

A fost mișto de tot în acești ani, chiar și în România. Ne-am petrecut iernile în apartamente sau case încălzite la peste 24 de grade, am stat vara cu aerul condiționat pornit non-stop că a fost foarte cald, ne-am urcat în mașină ca să stăm în trafic câteva ore (cu toate că în ultimii doi ani s-a lucrat mult de acasă, traficul a devenit cumva și mai aglomerat), ne-am cumpărat toate tâmpeniile posibile, am mers în vacanțe peste tot, am golănit maxim.

Aruncăm tone de mâncare cumpărată în exces, strângem mii de prostii pe care apoi le aruncăm la gunoi, reciclăm prea puțin din ce aruncăm, prăduim resursele acestei planete. Efectiv golănim. Eh, dragii mei, acum vine momentul educației financiare, vine momentul să ne reamintim de anumite virtuți, cum ar fi să fim cumpătați.

Ce înseamnă să fim cumpătați, totuși?

Înseamnă să ne amintim că în 2009-2011 am trecut prin niște vremuri mai interesante în care am călătorit ceva mai puțin, ne-am cumpărat mai puține lucruri și am învățat că banii de la bănci nu înseamnă salariu ci trebuie dați înapoi, eventual cu o dobândă destul de dureroasă.

Nici amintirile din Epoca de Aur nu sunt atât de îndepărtate pentru unii dintre noi. Apă caldă două ore pe zi (o zi pe săptămână), electricitate când îți dădea Statul, weekend-uri în care alternativ puteau circula mașinile cu număr cu soț/ fără soț, reciclarea obligatorie a sticlelor, a cartoanelor, colectarea castanelor și a naiba mai știe ce. Recuperarea a orice putea să ajute la repararea unor chestii: șuruburi, piulițe, sârme, nasturi etc. Nimic nu se arunca fiindcă în general nimic nu se găsea. Țin minte că avea un unchi de-al meu paie de plastic primite din Vest. Cred că eu și văru-meu cam 5 ani am tot băut din paiele acelea, scoase doar la ocazii, curățate cu grijă după fiecare utilizare. În anii 90 am învățat că paiele se aruncă. Iată, acum din nou vom spăla paie, dacă mai găsim de alea bune din plastic și nu mizeriile astea din carton.

Notă pentru cei care vorbesc cu „decât” și cu „ca și” – nu laud în niciun moment perioada comunistă, o urăsc cu spume, îi consider pe cei care laudă acea perioadă drept cretini siniștri buni de parașutat în Coreea de Nord.

Cât stă și când pleacă?

Sincer, sper ca lumea să înceapă să-și controleze lăcomia odată cu resetarea economiei. Nu se poate să cheltui mai mult decât îți permiți. Nu se poate să consumi mai multe resurse decât există. Nu ne putem aștepta să trăim la fel ca până acum – efectele acestei rase asupra acestei planete sunt vizibile, reușim să ne distrugem ecosistemul fragil care ne susține existența (și continuăm să fim atât de aroganți încât chiar credem că putem face acțiuni care să salveze planeta – planeta o va duce foarte bine mult timp după ce rasa umană nu o va mai popula). Depinde de noi cât va dura această „criză” și cât de repede ne vom obișnui să trăim ceva mai „cumpătat”; atenție, tot pentru ăia de mai sus, asta nu înseamnă să nu vă mai luați lucruri faine, ci să nu mai prădați banii pe prostii sau pe mâncare pe care o aruncați.

Cum trecem prin acest reset economic?

Sunt foarte optimist, în ciuda a tot ceea ce ați citit aici. Nu avem contextul din 2008, avem tehnologie avansată, comunicare excelentă la nivel global, interconectivitatea serviciilor, avem tehnologii disruptive care permit oamenilor să lucreze de oriunde pe glob, avem tehnologii ce permit oamenilor să își ofere serviciile pe platforme de freelancing, avem mecanisme rapide de plată etc. Tocmai am terminat un proiect în Statele Unite, cu execuție în India, lucrând cu un consultant din Australia. A fost mai eficient și mai rapid decât multe proiecte din România unde a trebuit să mă deplasez la client, să facem ședințe cu mulți oameni etc. A mers strună. Dacă eu în mediocritatea mea pot să fac asta, cu siguranță nu vor muri nici alții de foame.

Învățați, sunt jdemii de cursuri gratuite pe Youtube, LinkedIn etc. Nu mai zic de cursuri plătite online. Vorbiți despre ceea ce faceți, asigurați-vă că lumea vă cunoaște. Nu vă mai limitați la România, copiii voștri oricum se joacă Roblox, Minecraft și altele cu alți copii de pe întreg globul, vorbind între ei în engleză. Găsiți clienți în afara României, puneți-vă la punct cunoștințele, oferta, serviciile și tot ce înseamnă relații cu clienții pentru a putea concura cu alte firme internaționale.

Nu vă speriați, nu vă miorlăiți, nu intrați în depresie. Din păcate lumea iubește poveștile de succes, se uită cu milă la cei care se zbat. Nu mai citiți mizeriile unor pseudo-coci care vor încerca să vă ia banii convingându-vă cât de minunați sunteți și cât de mizerabilă este lumea asta că nu vă vede frumusețea interioară. Da, lumea este mizerabilă dar voi sunteți mediocrii deci trebuie să muncim cu toții ca să arătăm că suntem buni pe o anumită direcție sau pe alta.

Nu fiți lacomi. Nimeni nu spune să nu vă luați acel telefon mișto, acea mașină frumoasă pe care ați visat-o, acea vacanță care să vă reîncarce bateriile. Dar nu vă mai aruncați să vă luați trei televizoare LED ultra pana mea prin casă, cu sistem de sunet ultra performant pe care nu îl poți urca peste 10% că îți bat vecinii la ușă. Nu vă trebuie cinci tablete, opt telefoane, patru laptop-uri. Nu vă trebuie un frigider plin din care o dată la două săptămâni aruncați jumătate. Nu vă trebuie luminile aprinse în toată casa, cu caloriferele date la maximum și cu geamurile deschise. Fiți mai cumpătați. Și va fi bine.

3 comentarii Adaugă comentariu

  1. Bun articol, de acord cu tine!

    1
  2. #2 Comentariu nou

    Sper că ai trimis email-ul ăsta pe toate emailurile partidelor politice, și al serviciilor secrete, pe fiecare email individual de senator și deputat, primărie, prefectură și consiliu județean…

    Dar știm bine că nu ar conta.

  3. #3 Comentariu nou

    „Sincer, sper ca lumea să înceapă să-și controleze lăcomia odată cu resetarea economiei”

    Sincer imi doresc ca oamenii sa inceapa sa vada ca tot sistemul este bazat pe lacomie. De parere sunt ca „lacomia” consumatorului este o problema mai mica decat lacomia capitalului.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.