Tudor Galos

- The Blog of Tudor Galos -

Șansa la neșansă

„Orice ființă care nu se poate apăra singură e urâtă în țara asta”

Articol din categoria: General

Citatul de mai sus a apărut într-un comentariu la o postare a lui Andrei, unde bunul meu prieten argumenta din nou (cum o mai făcuse) că România își urăște copiii. Este vorba despre o ură instituționalizată, unde copilul este umilit încă din momentul când se află în burta mamei. Gravidele sunt umilite în orice instituție în care se duc, fie ea privată, fie de stat – nu au scaune, nu li se dă prioritate, lumea le privește cu dezgust („când ți-a plăcut p… nu comentai”).

Copiii deranjează.

Dacă ai ghinionul ca copilul să se îmbolnăvească, intri în malaxorul sistemului de sănătate din România (suntem pe locul 2 în UE ca mortalitate infantilă). Când duci copilul undeva, deranjezi, când copilul țipă, deranjezi, când copilul se joacă, deranjează, când stă pe tabletă, de ce stă pe tabletă, când are opinii înseamnă că este tupeist, când nu are înseamnă că este mormoloc – șamd. Alocația pentru copii este o bătaie de joc, cum este și prima pentru naștere sau ce naiba îți dă statul. Apoi tot românii se miră că natalitatea a scăzut draconic (să vedeți ce iese din acest recensământ) și că cei care supraviețuiesc sistemului o șterg din România care unde vede.

Copiii cu probleme de sănătate deranjează maxim.

Și în România sunt copii cu probleme de sănătate grave, diferența este că sunt priviți cu milă și cu scârbă. Eram pe avion, veneam cu fiica mea de la Oradea, și pe avion erau pasageri o mamă cu un copil cu o afecțiune neuronală. I-am explicat copilului meu cam ce înseamnă acest lucru, de ce trebuie să se poarte natural, că este tot un copil și că merită iubit așa cum orice copil merită iubit, susținut și apreciat. Zece minute de explicații au făcut ca copilul meu, la ieșirea din avion, să îi zâmbească acestui copil, să îl întrebe ce face, să îl trateze normal. Restul se țineau departe de mămică și de copil, zici că se lua afecțiunea.

Bătrânii și-au trăit traiul, și-au mâncat mălaiul.

Aproape de fiecare dată când am revenit din Statele Unite, pe avionul de Europa – fie că ducea la Munchen, fie la Amsterdam, fie la Viena – erau pasageri în vârstă aduși de o agenție specializată de călătorii. Americani, dintre care cel mai tânăr avea vreo 80 de ani, ce călătoreau prin toată lumea. Odată i-am prins și pe zborul de România. În Estoril, lângă Lisabona, la hotelul la care stăteam era un grup de doamne în vârstă care anual se întâlneau într-o locație diferită. Călătoreau ca să trăiască. Am scris asta fiindcă în România „boșorogii” ar trebui să stea în casă, să nu ia locurile călătorilor ce chiar au treabă în transportul în comun, să nu stea la cozi că se mișcă greu, în general să se miște naibii mai repede că deranjează. Și dacă se poate, să moară mai repede să lasă moștenire odată casa aia.

Persoanele cu dizabilități să stea tot acasă.

Am lăsat această categorie la sfârșit fiindcă este cu adevărat fantastic cum Statul român și cetățenii săi urăsc persoanele cu dizabilități. Ce vedeți mai jos este o rampă pentru persoanele cu dizabilități, la un restaurant „de fițe” de la mare.

Avem butoi într-un capăt și bordură înaltă în celălalt capăt. Efectiv la mișto. Zilnic văd rampe făcute la mișto, unele la unghiuri de 45 de grade – să urce dă-i dracului! Eram anul trecut cu o trotinetă pe trotuare (nu țipați, era clasică, nu electrică), și nu aveam pe unde să merg. Fiecare trotuar avea gropi, denivelări, stâlpi tăiați etc. O persoană cu un cărucior efectiv nu avea pe unde să meargă – să stea acasă, dă-o dracului!

În România urâm orice categorie vulnerabilă de oameni – cerșetori, persoane deprimate, bolnavi etc. Îi urâm fiindcă au nevoie de ajutor și noi suntem comozi și nu vrem să îi ajutăm cu nimic, însă porcii ăștia de străini ne arată că ei pot și o fac, așa că ne simțim că suntem indolenți, nesimțiți, fără empatie. Așa că îi urâm pentru cum ne fac să ne simțim.

7 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1 Comentariu nou

    „Orice ființă care nu se poate apăra singură e urâtă în țara asta”

    Pe noi cine ne-a apărat de comuniști, securiști? SUA, NATO unde au fost? Aud?
    Pentru nemți s-a putut și ajutați cu cel mai zeflemitor drag. Dar noi… ?

    Citatul de mai sus a apărut într-un comentariu la o postare a lui Andrei, unde bunul meu prieten argumenta din nou (cum o mai făcuse) că România își urăște copiii.

    Linkul către Facebook dă cu erorare (nu, nu sunt blocat de el).

    Apoi tot românii se miră că natalitatea a scăzut draconic (să vedeți ce iese din acest recensământ) și că cei care supraviețuiesc sistemului o șterg din România care unde vede.

    Foarte bine că scade, poziția geografică nu ne permite populația pe care o avem s-o menajăm.
    Nu se poate, pur și simplu, decât dacă vrei să declanșăm războaie aiurea de accesibilitate pentru alte mări și oceane, în timp ce ne bâzâie drone sau bombardiere deasupra capului.
    Hai să fii cumpătat, atât se poate geostrategic. Avem deja istoria comunismului, nu ne mai trebuie decreței și orfani nedoriți de nimeni.

    Vrem să ajungem ca Uzbekistanul cu avorturi pe cote/surplus?

    Copiii cu probleme de sănătate deranjează maxim.

    Deranjează maxim pentru că părinții s-au găsit în ceasul al treișpelea să se vadă părinți, în loc să se complacă/mulțumească cu ce au, dacă au ajuns atât de târziu în viață să aibă plozi, și să stea dracului calmi.
    „Că nu s-a putut mai devreme” – așa, și? Ce, trebuie să fim toți părinți, oricând și oriunde, la orice vârstă? Ce misecuvinism arogant, da’ să te gândești că riscurile malformațiilor au crescut semnificativ de când erai mai tânăr(ă), n-ai avut atunci urechi să auzi, ochi să citești.
    Să înțelegi că există o fereastră când se poate, n-ai vrut să înțelegi/accepți, probabil că se umblă prostește cu zicala aia, parafrazez „omul în vârstă naște copii sănătoși”.
    Uite că biologia lovește în moale tare de tot.

    Și pe urmă misecuvinismul… de ce trebuie să deveniți toți părinți? De ce? Că așa v-a bătut la cap rudele?
    Nu vedeți că țara e săracă, abia ne descurcăm noi cei care trăim?
    Se triază oamenii cu duiumul, pe motiv că n-au experiență sau că sunt supracalificați.

    Eram pe avion, veneam cu fiica mea de la Oradea, și pe avion erau pasageri o mamă cu un copil cu o afecțiune neuronală. I-am explicat copilului meu cam ce înseamnă acest lucru, de ce trebuie să se poarte natural, că este tot un copil și că merită iubit așa cum orice copil merită iubit, susținut și apreciat.

    Puteați face asta nu de față să audă toți în special nu cei cu pricina.
    V-ați satisfăcut nevoia să de protagonist moralizator într-un film neregizat de nimeni. Asta-i vanitate.

    Bătrânii și-au trăit traiul, și-au mâncat mălaiul.

    Boșorogii americani au distrus visul american. O confirmă orice american mai tânăr de 35-40 de ani.

    În România urâm orice categorie vulnerabilă de oameni – cerșetori, persoane deprimate, bolnavi etc. Îi urâm fiindcă au nevoie de ajutor și noi suntem comozi și nu vrem să îi ajutăm cu nimic, însă porcii ăștia de străini ne arată că ei pot și o fac, așa că ne simțim că suntem indolenți, nesimțiți, fără empatie. Așa că îi urâm pentru cum ne fac să ne simțim.

    Porcii ăia de străini ne-au vândut pe 45 de ani în comunism.
    A se scuti.

    8
    2
    1
    • #2 Comentariu nou

      Efectiv ai o viață foarte, foarte, foarte tristă

    • #3 Comentariu nou

      Oamenii asa de veninosi ca tine nu merita sa traisca, esti literally o rusine pentru umanitate.

    • #4 Comentariu nou

      Uite la cretinul asta de mai sus, este exemplificarea clara a tot ce ai scris. si e mandru si simte si stie ca are dreptate, lua-i-as mortii in caruta

    • #5 Comentariu nou

      Nu cred ca ai raspuns pe bune, refuz sa cred
      Atata amareala si incrancenare sa ai in suflet…

    • #6 Comentariu nou

      .:-))

      Dacă am „o viață foarte, foarte, foarte tristă” înseamnă că undeva niște pile, relații, combinații, amante/amanți, familiști (iată) și ofițerime/generali din sistem au o viață foarte, foarte, foarte fericită.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.