Mi-a spus odată un director general că fiecare om ar trebui să aibă dreptul la două ore de prostie crasă pe zi. Două ore în care literalmente să fii atât de prost încât să ți se permită să uiți să îți bagi înapoi saliva în gură cu degetul mic. Dar doar două ore, nu mai mult.
În acele două ore poți să te dai expert în vaccinare, în COVID, în încălzire globală, Afganistan, NATO, LGBTQ+, ortodoxie cuantică, poluare, fisiune nucleară etc. Da, tot ar trebui să respecți legislația, deci cumva ar fi o limită pe prostie, dar în rest – sky would be the limit.
Partea grea este când să îți „book”-uiești cele două ore de prostie crasă, că deseori nu ține de tine. Uneori ele vin dimineața, alteori vin seara, uneori se „sparg” pe intervale. Care inventează tehnologia care să ne permită să alocăm cele două ore de prostie crasă când vrem noi va fi miliardar peste noapte. Imaginează-ți că ți le pui între 12 și 2 – când este și ora mesei și când oricum discuți tâmpenii cu colegii de la firmă, fie online fie la birou. Două ore de șoarme cu de toate, cu iute, cu bere, cu bârfe despre gagici, LGBTQ+, conspirații, tot. După care lumea se ridică de la masă, merge la birou și este din nou productivă (în timp ce fiecare va gândi despre ceilalți cât de proști sunt).
Problema zilelor noastre este că lumea este lacomă din toate punctele de vedere, inclusiv din punctul de vedere al orelor în care își permite să fie proastă. Nu mai vorbim de 2h, vorbim de 4h, 5h uneori chiar full time prostie pură. Trezit prost, trăit prost, culcat prost. Și uite așa avem discuții interminabile pe Facebook, pe LinkedIn (da, și pe LinkedIn) despre religie, daci ortodocși, vaccinul cu chip, 5G, chemtrails etc. Problema este că prostia asta fără control devine contagioasă, cumva se „lipește” și de oameni relativ inteligenți și îi vezi cum în toiul unei discuții încep să curgă teorii cu interzicerea avorturilor, AUR, conspirații evreiești și altele. Și nu ai cum să oprești vomatul de imbecilități că butonul de STOP s-a făcut mic și a intrat înapoi în evacuare și nu bagă nimeni mâna după el.
Zilele trec, orele trec și lumea este din ce în ce mai proastă. Funcționează și legea lui Darwin și oamenii se mai elimină eficient din rândul rasei umane însă per ansamblu regresăm înapoi la stadiul de maimuță – unii campioni au și ajuns acolo.
Ca să luptăm împotriva prostiei ar trebui să îți poți da seama tu (și fiecare dintre noi pentru el sau ea însuși/ însăși) cât de prost ești. Și mai ales CÂND ești prost, care sunt cele două ore în care ai fost prost. Și ar fi un uriaș pas înainte, măcar poți ține demonul sub control.
În rest, Idiocracy este deja documentar.
3 comentarii Adaugă comentariu
Vai de mine, cantitatea de prostie cu motz, cu craci, increzuta (ca de, suntem intre profesionisti, suntem destepti) de pe LinkedIn, o intrece cu mult pe cea de pe facebook. E uluitor cat protocronism, antivaccinism, conspirationism, antiUE etc am intalnit pe LinkedIn de la oameni care altfel ar parea spalati, cu care te poti intalni in medii mai business si de la care ai avea pretentia sa nu fie chiar cretini.
Idiocracy e doar prima parte a documentarului. Don’t look up e partea a doua.
Bun!