Printre cele mai amuzante discuții de pe Facebook sunt cele de pe grupurile de antreprenori. Aproape zilnic apare o întrebare „vreau și eu să îmi deschid un business” urmat de câteva precizări despre viziune și aproape întotdeauna de „eu nu prea mă pricep la acest domeniu”. Mai sunt cei care vor să fie antreprenori ca să fie șefi, cei care spun că au 10.000 de EUR și întreabă ce business s-ar putea face cu o astfel de sumă, cei care au o idee secretă și au nevoie de investitori; marea majoritate vor să facă bani rapid fără muncă.
Mai este o categorie de oameni care nu intră pe grupuri de antreprenoriat ca să își vocifereze ideile dar care sunt la fel de visători fără a fi ancorați în realitate: corporatiștii ce visează să devină antreprenori. Nu vorbesc de cei care chiar fac ceva în această direcție și care se pregătesc în afara orelor de program pentru acest lucru – citesc, învață, se documentează, învață despre eșecuri, despre probleme, încearcă marea cu degetul, mai investesc o sumă pe Seedblink. Vorbesc de middle managerii din corporație care visează la un business de antreprenoriat. Lor li se dedică acest articol.
Dacă vrei să devii antreprenor ca să muncești mai puțin, nu te fă antreprenor.
Ți se par nasoale call-urile (noul monstru născut în urma violării meeting-urilor de către COVID-19)? Rapoartele pe care trebuie să le pregătești pentru șef și care ți se par inutile și redundante? Te-ai săturat să fie promovați pupincuriștii și pilele în timp ce tu muncești? Când ești antreprenor vei dori să ai call-uri deoarece fiecare call înseamnă fie niște bani în plus, fie o negociere pentru un contract, fie o oportunitate de a-ți seta mai bine relația cu un client, partener sau investitor. Rapoarte inutile? Stai să vezi ce trebuie să dai autorităților când ești antreprenor. Pupincuriștii și pilele sunt promovate? Stai să vezi cine câștigă licitații sau RFP-uri…
Când ești angajat muncești în timpul zilei și ceva extra time. Când ești antreprenor ziua muncești cu clienții și noaptea înveți/ te dezvolți.
Da, știu, îmi veți da contraexemple de angajați care lucrează enorm de mult. Așa este, sunt destui care ajung să facă burn-out doar pentru a demonstra ceva (nu prea am văzut prin super-clădirile de sticlă ale corporațiilor statuile foștilor angajați decedați de epuizare sau de boli cauzate de epuizare). Diferența este că atunci când ești antreprenor o faci voluntar. O faci conștient, din pasiune și din necesitatea de a fi cu un pas în fața altora. În zona în care activez eu zilnic apar noi articole, noi opinii, noi spețe. Și trebuie să le citesc și să le înțeleg pe toate pentru a putea livra consultanță de calitate bazată pe chestii concrete nu pe abureli.
Când ești angajat vrei să faci mai mulți bani pentru a-ți permite vacanțe exotice. Când ești antreprenor vrei să găsești timpul pentru a pleca în vacanțe exotice.
Dacă am învățat ceva ca antreprenor este că banii vin și pleacă. Sunt perioade proaste, perioade bune și perioade excelente. Singura resursă care se scurge este timpul, nimeni nu îți dă înapoi timpul investit, irosit, savurat sau pierdut. Și atunci înveți să prioritizezi în funcție de timp, nu doar de bani. Degeaba ai o mașină mișto dacă stai blocat în trafic. Degeaba ai bani să pleci la un resort de cinci stele dacă nu ai timp să zbori 20h fiindcă lumea așteaptă chestii de la tine și tu trebuie să livrezi.
Când ești angajat te bazezi pe relațiile pe care firma te împinge să ți le construiești. Când intri în antreprenoriat 90% din aceste relații dispar.
Cea mai mare greșeală pe care o fac middle managerii și top executives din corporații este să creadă că lumea îi apreciază pentru cine sunt ei și nu pentru firma din spatele lor. Însă clienții sunt ai firmei, partenerii sunt ai firmei (mă distrează imbecilii care pleacă cu baza de date din firmă și apoi se miră când li se pun cătușele – furtul de informații electronice este tot furt). Da, ai stabilit niște relații dar relațiile sunt într-un anumit context; când se schimbă contextul se schimbă și relația. Când am plecat din corporație, am lucrat doar cu două firme pe care le știam din contextul job-ului meu de manager. Niciun alt contract nu s-a concretizat. Astăzi lucrez cu peste 100 de firme, nu cred că mai mult de 10 mă cunoșteau din viața anterioară de corporatist.
Dacă vrei să faci trecerea de la viața de corporatist la viața de antreprenor trebuie să pregătești această mișcare din timp.
Mă amuză la discuțiile de genul „abia aștept să îmi deschid propriul business” să ascult răspunsul la întrebarea „și ce ai făcut până acum în această direcție?”. Dacă doar ai visat la business-ul tău, la sediul tău cu aparatul de cafea automată, cu un secretariat frumos, cu birouri mari, aerisite cu scaune de piele, cu un mini-bar echipat cu de toate, ei bine aruncă-ți visul toxic la gunoi. Ai visat doar la cheltuieli nu și la modul în care vin banii care să susțină aceste cheltuieli.
Eu mi-am pregătit mișcarea de la viața de corporatist la viața de antreprenor timp de doi ani (în care am făcut chestii concrete) și mi-am construit un brand personal timp de peste 10 ani. Și cu toate acestea mi-a fost foarte, foarte greu să reușesc (s-au pus pariuri între unii foști colegi cam în cât timp o dau de gard).
Viața de corporatist îți dă un anumit confort. Dacă vrei să devii antreprenor începe prin a urî confortul. Confortul este inamicul tău numărul 1.
Mașina de firmă când se strică vine cineva și o duce la reparat (hai, eventual o duci tu). După un timp hocus pocus mașina vine reparată (eventual între timp ai avut mașină de înlocuire). Apeși butonul la aparatul de cafea și primești cafea. Îți torni o apă sau un suc din frigider, eventual mai ronțăi o banană cumpărată de firmă. Pornești laptop-ul tău care dacă se strică vine cineva și îl repară. Cineva se ocupă să ai uneltele necesare pentru a fi productiv. Cineva îți face calculul salarial, taxele, REVISAL, PSI, SSM, plata salariilor, pontajul etc. Când ești antreprenor fie le faci tu toate astea fie plătești pe cineva care să le facă. Și te rogi să nu le greșească că dacă le greșește plătești și amenzi și pierzi și enorm de mult timp. La firmă vine cineva și face curat. Când ești antreprenor faci tu curat după ce cel sau cea care a făcut curat (și pe care l-ai plătit) termină. Duci mașina la reparat, te rogi să nu se strice că nu ai timp să stai prin service-uri. Îți analizezi tot P&L-ul și faci calcule ce poți cumpăra, în ce poți investi și ce riscuri ai.
Aceasta nu este o pledoarie corporatist versus antreprenor. Este o ancoră în realitate.
Orice decizie iei, trebuie să fie una documentată. Și asumată. Este bine să ai și un plan B, o plasă de siguranță. Vei avea nopți nedormite, stress mult, presiune de la clienți, parteneri, autorități. Merită? Depinde pentru cine; pentru mine merită, dedic mai mult timp celor dragi, dacă vreau să plec undeva mă urc în mașină sau avion și plec. Nu dau socoteală nimănui în afară de cei dragi.
Acum este mai ușor să devii antreprenor, dar poți să o faci fără a renunța la job.
Pentru cei talentați există platforme de freelancing, există platforme de investiții precum Seedblink, există acceleratoare, hub-uri pe diverse verticale etc. Încercați să faceți niște bani pe lângă să vedeți ce înseamnă, încercați să vă înființați un PFA sau un SRL, să vedeți ce presupune. Încercați marea cu degetul – este mult mai simplu astăzi decât era acum patru ani. Riscați mai puțin, riscați înțelept.
