Vaccinarea pe brat sau pe sub mana
652
post-template-default,single,single-post,postid-652,single-format-standard,bridge-core-1.0.5,ajax_fade,page_not_loaded,,vertical_menu_enabled,qode-title-hidden,qode_grid_1300,side_area_uncovered_from_content,qode-content-sidebar-responsive,qode-theme-ver-18.1,qode-theme-bridge,disabled_footer_top,qode_header_in_grid,wpb-js-composer js-comp-ver-6.0.2,vc_responsive

Vaccinarea pe brat sau pe sub mana

A bubuit în Libertatea știrea conform căreia peste 5000 de români se vaccinează zilnic „pe nașpa”, adică în afara „sistemului”. Ceva ce cam orice român știa, faptul că la vaccinare vor fi unii mai „șmecheri” care vor lua fața coloanei la semafor. Și este de înțeles, frica de moarte și de suferință te cam face să calci pe principii și să dai din coate să fii primul la chipat cu 5G, mai ales că sunt probleme cu livrarea vaccinurilor și probabil că noi ăștia care respectăm legea mai avem ceva de așteptat până să ne înțepe și pe noi.

Și totuși nu pot să mă enervez pe ăia care sar în față la vaccinare așa cum mă enervez pe câte un mârlan ce forțează intrarea în bandă. Pentru că orice vaccinat înseamnă un cetățean ce nu va lua virusul. Foarte probabil un pat liber într-un spital în care se va putea trata alt cetățean, poate de o altă boală decât COVID-19, una dintre numeroasele boli de care suferă cetățenii acestui popor. Orice vaccinat înseamnă o scădere a presiunii uriașe ce stă pe tot aparatul medical, aparat din care fac parte atâția oameni dragi mie și care în ultimele luni au muncit zi noapte să salveze vieți.

Da, este cam de cacao să vezi că din lista de cetățeni „prioritari” fac parte „caste” care sunt departe de a fi prioritare. Îți dă o anumită perspectivă ție, cetățean angajat la privat sau antreprenor care plătește salariile acestor „prioritari”. Dar hey, de 30 de ani Statul își bate joc de cetățeni deci de ce n-ar face-o și acuma? Justificând „săritul în față” prin diverse reglementări privind prioritizarea. Dar nu mă supăr, precum bravul soldat Julică ci doar constat o realitate tristă.

Apropo de oameni care nu sar în față, m-a întristat zilele trecute pierderea Preasfințitului Florentin Crihălmeanu, episcop greco-catolic de Cluj-Gherla. Chiar în ziua în care trebuia să iasă din carantina cauzată de COVID-19, a murit în urma unui stop cardio-respirator. Mulți medici s-au întrebat de ce nu a fost internat – cu siguranță orice spital în Cluj l-ar fi primit pentru a-l îngriji. Bănuiala mea este că răspunsul vine din modul în care Preasfinția Sa și-a trăit viața: ajutând pe alții, fiind suport pentru alții. A știut tot timpul că sistemul medical este sub o presiune imensă și că nu sunt paturi destule pentru bolnavi. A ales să se izoleze la o mănăstire, unde de altfel a și murit. Probabil indirect a salvat viața unui alt pacient, căci așa cum bine a spus Vasile Dîncu, „El era pregătit în orice clipă pentru Marea Întâlnire, dar noi nu eram deloc.”

Cumva cred că ține de fiecare dintre noi să ne uităm din când în când la virtuțile cardinale (pe care dacă le respectam această pandemie s-ar fi oprit în fașă). Și să ne gândim și la aproapele nostru, aproape pe care toți cei care intră în biserici la slujbe se jură că îl iubesc. Și să nu sărim rândul, chiar dacă putem.

Tags:
No Comments

Post A Comment