Uniunea Sperantelor Raschetate

Dacă este ceva unic la acest popor este modul în care poporul speră să apară un Mesia care să vine să salveze acest popor de el însuși, cumva fără ca poporul să facă nimic. Să ne reamintim versurile poetului național Mihai Eminescu (conservator naționalist antisemit, dar contează mai puțin fiindcă așa cum mi se tot explică, așa era la modă pe atunci):

„Cum nu vii tu, Țepeș Doamne, ca punând mâna pe ei,

Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei,

Și în două temniți large cu de-a sila să-i aduni,

Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni!”

Bine, paradoxul este că fix ca în ziua de astăzi când pseudo-naționaliștii inventează fake news pentru a-și propaga mesajele (mizeriile alea cu dacii ortodocși), și Eminescu pentru a-și sublinia punctul de vedere în Scrisoarea a III-a ce ducea la invocarea lui Țepeș („Și acum priviți cu spaimă fața noastră sceptic-rece/ Vă mirați cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?”) comite un fake news istoric spunând că bătălia de la Rovine (care nici în ziua de astăzi nu se știe cu victoria cui s-a încheiat sau dacă vreuna dintre tabere chiar a câștigat) a avut loc după bătălia de la Nicopole. Un fake news acceptat de dragul artei și al poeziei.

Dar divaghez de la subiectul problemei – partidul mesianic. Mi se reproșează și mie și celor care expun mizeriile din USR-PLUS că distrugem un partid al clasei de mijloc, că îi răpim șansa de a se lupta cu vechile partide cu metehne dâmbovițene. Că în loc să semnăm pentru candidații desemnați prin diverse șmecherii, ne legăm de faptul că alegerile interne „transparente” au dus la invalidarea unor oameni ce și-au făcut treaba (părerea unui gog din conducere este că „a fost nevoie de ei pentru a se lupta cu hienele din parlament”, acum este momentul unei schimbări de paradigmă; gen ai muncit, acum jet și degajează că vin alții) și apariția unor haiduci cu vechi metehne.

USR a fost partidul în care mulți și-au pus speranțele în 2016 când PNL era la pământ, fără o conducere funcțională, fără o viziune iar PSD era pe val cu un Liviu Dragnea agresiv ce tocmai executase o campanie electorală impecabilă. USR a fost „refugiul” intelectualilor și al clasei de mijloc în fața ofensivei lui „vreți pâine sau vreți cătușe?” și în fața ambițiilor clicii Dragnea de a prelua controlul Justiției cu orice preț, inclusiv cu prețul părăsirii Uniunii Europene.

PLUS este structura creată în jurul mitului Cioloș – mit care ar fi trebuit să cadă chiar în 2016 când prințesa nu a vrut să candideze și nu se știe ce a vrut, ca apoi să vrea platforme politice care într-un final să se materializeze în PLUS (ca fapt divers, PLUS trebuia să apară de mai devreme, dar prințesele nu s-au înțeles cum să se numească și dacă să accepte strategia muncită de niște specialiști sau să adopte o altă strategie care nu a mai venit).

USR și PLUS aveau viziuni asemănătoare, doar că USR deja lupta în Parlament și în București cu golanii în timp ce PLUS chibița de pe margine. Mulți s-au gândit că cele două partide ar putea funcționa mai bine împreună, puțini (printre care și eu) au fost sceptici. Din păcate scepticii au avut dreptate – imediat după ce alianța a fost comunicată au început și contrele. Rezultatul excelent al alianței la europarlamentare a fost anulat de prestanța jalnică la prezidențiale și la locale.

Urmează cel mai greu examen al alianței – alegerile parlamentare când există riscul real ca alianța să nu reușească să intre în Parlament. Cum s-a ajuns aici?

Românii încep să se sature de partide și de lideri mesianici. Cioloș a avut toată susținerea forțelor de dreapta în 2016 și s-a dat prințesă. USR a avut toată susținerea clasei de mijloc și a adoptat metode politice specifice partidelor clasice – mâncătorii, trădări, lovituri pe la spate. Niciunde nu s-a văzut mai bine acest lucru ca la alegerile pentru postul de primar al Capitalei.

Nu este prima alianță sau partid „mesianic” ce eșuează. Începând de la defunctul CDR și comatosul PNȚ-CD, continuând cu partide gen M10 (tot timpul l-am confundat cu cafeneaua M60 din București) din care până și fondatorul a plecat, rămânând un partiduleț numit Partidul Alternativa Dreaptă (fun fact: mulți dintre cei care mă critică că dau în USR-PLUS și România riscă să rămână fără alternativă la PNL/PSD/UDMR au fost în M10 – de ce nu ați rămas în Partidul Alternativa Dreaptă?). Toate aceste partide sau alianțe mesianice promiteau să ne scape de Iliescu și ai lui – și în continuare omul e bine-merci președinte de onoare al PSD și om liber.

Dacă nu se reformează, USR riscă să aibă soarta M10 și să dispară de pe firmamentul politicii românești. Iar dacă o face, sper că următorul partid ce o să apară din cenușa USR/PLUS să aibă maturitatea să se poziționeze mai bine politic și să aibă curajul să renunțe la practici mizere.