Avem așa: doi bloggeri care au scris despre 5G și Huawei, un alt blogger/vlogger care a făcut un video despre Huawei într-un mod negativ („am informații din interiorul Huawei că și-au instigat comunitatea împotriva mea” – trololololololo), articole în presă despre jucătorii din zona 5G și despre presiunile politice făcute din partea marilor puteri.
Este bine însă să ieșim din mocirla acestei discuții stupide la care suntem mai mult actori și mai puțini jucători. Este momentul să ne înțelegem mai bine oportunitățile (alea pierdute în special) și să știm mai bine ce avem de făcut în viitor.
În ultimii 30 de ani marile companii europene și americane și-au externalizat producția în țări considerate emergente (un cuvânt frumos pentru „țări cu forță de muncă ieftină ce ne pot îmbogăți scăzând costurile”). Știau foarte bine că vor dezvolta know-how-ul oamenilor din aceste țări dar profitul se măsoară trimestrial nu o dată la 10 ani așa că „după mine potopul”. Nucleul țărilor emergente avea și un nume – BRIC – Brazilia, Rusia, India, China. Dintre acestea pe val s-au menținut India și China.
Companiile mari din India și China, dezvoltate cu ajutorul statului și a oamenilor politici au început să preia companii europene și americane și au început să își dezvolte know-how de business vestic. Foarte mulți dintre cei mai buni profesori de economie, marketing și business sunt indieni. Oamenii de business chinezi sunt agresivi, înțeleg foarte bine contextul economic și se folosesc de fiecare oportunitate pentru a învăța și a aplica ce au învățat. Sprijinul uriaș acordat de aparatul de stat (așa corupt cum este el) a consolidat poziția marilor jucători chinezi și indieni care din executanți au devenit coordonatori și dezvoltatori de proprietate intelectuală (IP).
Țările Europene, deși majoritatea aflate în alianțe (Uniunea Europeană, Zona Economică Europeană, Tratatul Schengen) s-au bătut între ele și în loc să construiască o administrație europeană bazată pe inovație au construit o structură centrală birocratică, coruptă și leneșă. Ca dovadă, jucătorii europeni în zona de tehnologie sunt foarte puțini. Pe 5G stăm mai bine ca americanii având Nokia și Ericsson, însă ambele companii au capacități de producție aflate în China. Țară renumită pentru spionaj și monitorizare avansată.
Însă din când în când calci în rahat și îți ies în față oportunitățile. O astfel de oportunitate a fost decizia CJUE de a invalida mecanismul de transfer al datelor cu caracter personal din Europa către Statele Unite. Decizia afectează însă cam toate transferurile internaționale și mesajul dat este unul simplu: dacă statul în care exporți datele cu caracter personal europene are structuri de control și forță ce pot interveni pentru a descărca/modifica/șterge aceste date într-un mod arbitrar, trebuie să oprești imediat aceste transferuri de date. Degeaba semnezi tu nu știu ce documente speciale, dacă autoritățile unui stat terț pot face ce vor înseamnă că nu există garanții adecvate de protecție pentru acele date personale.
Pe scurt, cam greuț să mai transferi date către SaaS-uri, PaaS-uri și IaaS-uri din America. Deci companiile europene ar trebui să se reorienteze către sisteme europene. Care sisteme? De o lună mă chinui cu niște clienți să găsim un ATS (Applicant Tracking System) european cu un raport bun facilități/preț. Aceeași problemă este legată de sistemele de marketing automation, analytics, lead management, pipeline management – cam tot ce înseamnă aplicații LOB (Line of Business) în Cloud. Cele americane sunt la zeci de ani distanță de cele europene. Da, monitorizează tot și abuzează de prelucrările de date personale, discuțiile cu ei sunt foarte greoaie și se blochează în explicații încercând să mă convingă că anumite prelucrări de date nu sunt prelucrări de date personale și că nu este nimic greșit sau ilegal. Da, nu putem merge înainte să facem business cu majoritatea acestor aplicații și sisteme – însă din punct de vedere al calității ele sunt foarte bune.
Și aici este problema: inovația europeană este undeva în veceu, pe fundul vasului. Degeaba scriem articole pro sau contra când ratăm esențialul: nu prea avem cu ce.
