Ritual de prevenire COVID-19
468
post-template-default,single,single-post,postid-468,single-format-standard,bridge-core-1.0.5,ajax_fade,page_not_loaded,,vertical_menu_enabled,qode-title-hidden,qode_grid_1300,side_area_uncovered_from_content,qode-content-sidebar-responsive,qode-theme-ver-18.1,qode-theme-bridge,disabled_footer_top,qode_header_in_grid,wpb-js-composer js-comp-ver-6.0.2,vc_responsive

Ritual de prevenire COVID-19

Mă uitam cu drag în curtea condominiului unde am apartamentul și în curtea condominiului unde am biroul. În ambele curți se jucau copii de dimineață până seara, stăteau adulții la o bere, la o bârfă, la ceva. Copiii se jucau baschet și fotbal. Zic la trecut, fiindcă în ambele locații salvarea a ridicat vecini cu izoleta (cazuri ce au fost confirmate) în ultimele zile. Dintr-o dată este liniște – și la birou, și acasă. A trebuit să vină izoleta ca lumea să CONȘTIENTIZEZE că virusul SARS-COV-2 se răspândește cu o viteză incredibilă. Să vadă lumea oamenii în costume albe scoțându-l pe un vecin pe o targă închisă și ducându-l în salvare. Altfel lumea nu crede.

Am comentat pe unul din forumurile de vecini asupra faptului că copiii se joacă în starea de alertă printre mașini și că riscă să fie călcați de mașini sau să se îmbolnăvească. Mi s-a spus că sunt un trist, că am avut o copilărie tristă, că ce, eu nu m-am jucat cu copiii pe stradă? Ba da, dar parcă nu erau atâtea mașini ca să meargă cu viteză și cu siguranță nu ne jucam și cu SARS-COV-2.

Întâlnesc destui oameni ce mă întreabă: „dar ce mă, tu știi pe cineva care s-a îmbolnăvit cu COVID-19?”. Și când încep să le spun că da, cunosc, devin atenți. Când le spun că tații unor cunoștințe au murit de COVID-19, se lasă tăcerea. Nu de alta, ție bombardier nu îți este frică de virus, dar când tactu, mă-ta, bună-ta, bunu-to sau alții dragi ție ți-s amenințați parcă începi să conștientizezi altfel. Una este să stai tu singur în spital și să o freci toată ziua așteptând testele, simptomele, medicamentele, oxigenul, intubarea, preotul, sicriul și alta este să știi că cineva drag ție îți este în spital și că nu poți să îl vezi, să îi alini suferința, să îl îmbărbătezi; nici măcar nu poți să știi când se duce – moare singur, înconjurat de oameni îmbrăcați în costume de cosmonaut.

Te dai șmecher că nu îți este frică de coronavirus, că uite câți au făcut și nu au avut simptome. Așa este, dar de unde știi tu că tu nu vei face nimic? Știi că dacă tu și jumătatea ta faceți COVID-19, vă iau ăștia cu salvarea și că copilul este instituționalizat pe perioada „șederii” voastre în spital? Știți ce înseamnă o lună de instituționalizare pentru un copil? Traume psihice de lungă durată, anxietate, etc.

Eu am un ritual de prevenire a infectării cu COVID-19, sper să și funcționeze:

  • Mă trezesc la 5.45 pentru a mă duce să aduc bona. Nu o las pe mijloacele de transport în comun.
  • Ajung acasă, mă descalț și mă dezinfectez. La intrare.
  • Mă duc și mă spăl pe mână temeinic.
  • Plec la treabă – birou (singur), cumpărături, vizite (rare) la clienți.
  • Oricând sunt într-un spațiu închis port mască. O port tot timpul. Mama mea este medic și la 66 de ani poartă două măști timp de opt ore. Cred că rezist cu o singură mască timp de una sau două ore.
  • Când sunt la client îi sugerez să oprim aerul condiționat și să deschidem geamurile. Încă nu este zăpușeală afară și ne permitem.
  • Nu ies la restaurante și la terase decât la „ocazii”. Maxim o dată pe săptămână.
  • Când mă duc la cumpărături, dacă iau cărucior scot două șervețele dezinfectante din mașină și lustruiesc mânerul căruciorului. Apoi bag moneda și scot căruciorul.
  • Mă dezinfectez la intrarea în magazin.
  • Plătesc doar la casele self-service.
  • Mă dezinfectez la ieșirea din magazin.
  • Mă dezinfectez la mașină (am loțiunile de la Farmec, sunt excelente).
  • Ajung acasă, mă dezinfectez iar, mă spăl temeinic pe mână, fac duș (în această ordine).
  • Duc bona acasă cu mașina. La întoarcere iar mă dezinfectez.

Îmi dau seama că dacă eu mă îmbolnăvesc îi fac pe alții dragi să sufere. Mai amân puțin revederea copilului meu cu bunicii până când se mai calmează lucrurile. Copilul meu va mai răbda puțin până să se joace cu alți copii sau până să se dea pe tobogane la locurile de joacă. Am vorbit cu ea despre această boală și a înțeles – nu trebuie să insist. Ne vede ce îngrijorați suntem.

Mai amânăm plecarea în vacanțe. Marea, muntele rămân tot acolo. Sunt multe hoteluri ce oferă super condiții de siguranță și igienă, și… totuși… doi-trei bombardieri îți strică vacanța.

Am destui prieteni ce s-au îmbolnăvit. Unii asimptomatici, alții au suferit. Din fericire au supraviețuit cu toții, însă nu la toți le-au supraviețuit părinții.

3 Comments
  • Eugen Matzota
    Posted at 17:23h, 25 iunie Răspunde

    Excelent!

    Clar, precis, logic, rațional!

    Dar o mare parte dintre CEILALȚI va cânta cu berea-n mână:
    ”Noi suuuuuntem rooooomâââââăăăni”…

    Desigur, până vine izoleta…

  • dojo
    Posted at 21:18h, 25 iunie Răspunde

    Eu stau acasa de la inceputul lui martie. Am iesit o data la plaja (acum o luna, noi si dracu pe malul oceanului, era frig, deci am iesit numai la aer, ca oceanul e prea rece). A doua iesire, acum 2 saptamani in Central Park, cu masti pe bot si stand departe de oricine. Nicio iesire la cumparaturi, comandam in draci pe Instacart si sotu’ merge la Lild 60 de km dus intors, cam o data la 10-12 zile, ca nu prea e cunoscut aici si nu e lume prea multa in magazin.

    Iesim cu cainele la plimbare, joc tenis in spatele casei intr-o parcare mereu goala, mai iesim cu bicicleta prin cartier. E aproape pustiu pe strada, ca lumea sta cuminte prin casa pe cat posibil (cel putin vecinii din zona).

    Mi-e tot mai greu cu sistemul asta, pentru ca mi-ar fi placut si mie sa vizitez una-alta si aveam planificate atatea pe anul asta (inclusiv 2 luni in Europa cu fata). Asta este, prioritar este sa ramanem sanatosi.

    Aici au murit si oameni aparent sanatosi (colegi ai nasei fiicei mele, stewarderse si un pilot morti de tineri, FARA comorbidiatti). Au murit si cativa copilasi, asa ca is facuta pe mine de stres si niste clienti ai unui prieten. Iar asa, 4-5 indivizi de 30-40 de ani, sanatosi tun. Stim oameni care au avut boala si au spus ca a fost nasol de tot, pe langa astia mortii, care nu mai spun nimic.

    Nu e de joaca …

  • Oreste Trosca
    Posted at 18:14h, 26 iunie Răspunde

    E normal si corect sa ne protejam, cat mai mult posibil indiferent de cat de adevarate sau false sunt datele oficiale. Pt mine tot fenomenul asta a fost plin de neclaritati, cel putin cat am inteles eu din rahatul asta de comunicare stirba mai mult cauzatoare de panica si boala de nervi. In opinia mea, mort de covid ar insemna cel decedat in urma inposibilitatii de a respira in urma acelor complicatii la plamani. Daca un cetatean moare de altceva si este si pozitiv asta nu inseamna neaparat ca a murit de covid si ar trebui adunati in alta coloana separat. O alta ciudatenie este ca persoanele infectate care au fost intevievate au dat niste detalii pline de ambiguitati, ba chiar unu’ a inceput sa cante pe la tv la o secunda dupa ce spusese ca, cu 2 zile inainte trecuse prin niste stari deosebit de grave (nu a precizat exact nici el care-s alea). Sunt convins ca virusul exista dar nu inteleg de ce nimeni nu are curajul sa explice o varianta coerenta despre ce fel de boala este pana la urma si cum exact se manifesta. Aflam doar ca nu se poate sti nimic despre nimic. In secolul 21 cand trimitem in .lm roboti pe Marte nu putem sa dibuim un rahat de virus!
    Eh, unde mai pui ca cel putin 80% dintre oamenii de azi sunt cretinei, nu ne putem mira ca nu respecta nimeni nimic. Am mers dupa “relaxare” in mijloace de transport in comun: maxim 2 din 10 putrau masca si nici aia corect, majoritatea la barbie. Ba mai mult, se uita urat la tine ca ai masca corespunzator, indiferent ca de-abea mai respiri, transpiri si vezi stele verzi. Asa ca in ritmul asta mai degraba trebuie sa ne obisnuim cu gandul ca incet-incet ne vom infecta toti, cu toata truda noastra de a ne dezinfecta mai ceva ca suferinzii de sindrom opsesiv-compulsiv.

Post A Comment