Și lumina luminează în întuneric și întunericul nu a cuprins-o.
Din capitolul 1 al Evangheliei după Ioan, acest verset este versetul meu preferat. Dacă la restul versetelor ai nevoie de mult studiu pentru a desluși diversele simboluri, aici simți în primul rând speranță. Simți în primul rând certitudinea faptului că oricât ar fi de rău, există întotdeauna un licăr de lumină ce nu poate fi stins oricât de mult ar încerca Întunericul să îl cuprindă.
Desigur, putem vorbi mult despre Lumină, despre Întuneric, despre simbolurile Învierii, ale Miracolului, despre Iisus devenit Hristos prin sacrificiu. Dar astăzi, în zi Sfântă de sărbătoare, cred că merită să vorbim despre Speranța pe care fiecare dintre noi o simțim mai mult sau mai puțin.
Am văzut la televizor declarații cum că Paștele niciodată nu a avut loc în condiții atât de vitrege. Probabil sutele de ani de războaie europene făceau pauză pentru ca Paștele să fie sărbătorit. Cei aflați în pribegie datorită conflictelor se opreau din pribegit și băgau un chiolhan cu #celecuvenite. Pe vremea comunismului, probabil lumea ieșea din case și mergea la biserici și cânta „Hristos a înviat din morți”. Sau nu.
Uneori uităm să fim recunoscători pentru ceea ce avem. Văd atâtea lamentări cu dor de părinți, de bunici, de prieteni, de rude. Da, și mie îmi este dor. Dar mă întreb, și probabil vă întrebați și voi – când eram împreună, chiar eram prezenți? Sau o ardeam pe telefoane, ne uitam la ecrane, stăteam și așteptam să treacă clipele? Săream din prietenie în prietenie, din relație în relație și ratam prezentul și prezența?
Această lamentare ne arată cât de ipocriți și de ignoranți suntem în viața de zi cu zi. Chiar și în momentele în care ne plângem că ne este astăzi rău fiindcă trebuie să stăm în case. Serios? Avem curent, internet, apă caldă, apă rece, Poliția este pe străzi și ne protejează, avem medici ce ne pot trata, avem medicamente, etc. Da, poate fi cu mult mai rău și trebuie să facem tot ce trebuie ca să nu ne fie mult mai rău!
Și dacă totuși ne va fi mai rău sau mult mai rău, trebuie să păstrăm vie în noi flacăra Speranței. Acea Lumină, fie ea cât de mică care nu poate fi cuprinsă de Întuneric.
Vom ieși din această criză, și din următoarea, și din următoarea… Încercările vieții ne fac mai puternici și ar trebui să ne facă mai buni. Să ne gândim la aproapele nostru, la cel aflat la nevoie, la cel care astăzi își petrece Paștele plângând pe cineva apropiat care nu mai este printre noi, la cel care este bolnav, la cel care are nevoie de un sprijin. Să dai Lumina nu înseamnă doar să dai o lumânare aprinsă cuiva ca să-și aprindă lumânarea ci poate însemna și să fii tu acea Lumină care să lumineze în Întuneric și care să aprindă altă Lumină în inima cuiva, și altă Lumină, și altă Lumină… Și împreună să luminăm în Întuneric și Întunericul să nu ne cuprindă.
Paște fericit dragii mei, Hristos a Înviat!
