cum oprim pandemia

Când vorbim de epidemia actuală de COVID-19 mulți spun că aceasta este o pedeapsă divină. Nu vreau să intru într-o lungă polemică despre credință, păcat, pedepse divine etc deoarece o dăm în reptiliene rapid, dar vreau să mă concentrez pe ceea ce eu numesc lucruri concrete. Facts. Și pe logică – apropo, odată logica, știința și religia erau foarte apropiate.

Platon în Republica a definit patru valori cardinale: prudentia, fortitudo, temperantia, iustitia. În creștinism se mai adaugă trei virtuți teologice, anume credința, speranța și caritatea. Aristotel în Retorica spune că părțile virtuții sunt dreptatea, curajul, cumpătarea, magnificența (posibilitatea de a cheltui mult pentru ceva util omenirii), magnanimitatea (mărinimie), generozitatea, blândețea, înțelepciunea.

Toate aceste virtuți sunt definite, cunoscute, transmise din generație în generație pe întreg mapamondul, indiferent de religie (inclusiv virtuțile teologice se regăsesc în alte religii monoteiste), rasă, națiune. Le știm de mici. Le mâncăm pe pâine. Știm principiile, cunoaștem stâlpii pe care ne construim viața.

Și totuși, am ajuns aici: nu era neapărat nevoie de o epidemie mondială ca să știm că această rasă nu merge într-o direcție bună.

Și vreau să vă demonstrez că prin simplul exercițiu individual al virtuților PE CARE LE ȘTIM această epidemie și efectele sale nedorite (inclusiv magazine golite) nu ar fi existat. Să începem:

Prudentia – înseamnă uzul rațiunii și al discernământului. Folosind rațiunea și discernământul fiecare dintre noi am fi putut ignora complet știrile false, bombastice, panicarde și nu ne-am fi grăbit ca vitele în magazine să golim absolut tot. De asemenea am fi redus voluntar interacțiunile sociale fără ca să ni se spună acest lucru, începând din primele zile ale epidemiei.

Fortitudo – curaj, capacitatea de a ne confrunta cu frica și incertitudinea. Da, tuturor ne este frică, mai ales când nu știm ce se întâmplă și ce se poate întâmpla. Nu vedem luminița de la capătul tunelului. Și totuși de-a lungul existenței omenirii zic că ne-am confruntat cu chestii mult mai grele și am ieșit bine. Dacă ne-am fi controlat fricile nu am fi dat tâmpenii pe rețelele de socializare cu care să speriem alți oameni care să dea alte tâmpenii.

Temperantia – autocontrol, moderație. Am golit magazinele, am cumpărat provizii să ajungă și la nepoți, am bușit lanțurile de aprovizionare, am pus presiune pe retail care a pus presiune pe distribuție care a pus presiune pe producători. Care au fost nevoiți să crească prețurile, distribuitorii le-au crescut și ei și au bubuit într-un final în retail. Cu autocontrol și moderație nu am fi golit magazinele.

Iustitia – dreptate, justiție. O, și ce viol i-a dat omenirea acestei virtuți… Începând de la chinezi care au ascuns informațiile despre virus și despre răspândirea lui în paralel cu încercările regimului autocrat de la Beijing de a-și apăra structurile de control continuând cu încercările tuturor țărilor și a regimurilor politice de a minimiza importanța acestei boli și capacitatea virusului ce o provoacă de a se răspândi pentru a proteja un mod de viață și economia, încercările de speculă a companiilor de farma, retail, FMCG etc. Nu cred că există virtute mai violată în aceste zile.

Credința – dacă lumea ar fi chiar atât de religioasă pe cât se declară ar respecta principiile și regulile religiei de care aparține fiecare. Nu de alta dar religiile monoteiste cam au aceleași principii care derivă multe din Cartea Egipteană a Morților. Dar oamenii își încalcă cu bună știință principiile credinței că dacă le-ar fi respectat le-ar fi păsat de aproapele lor, l-ar fi ajutat, nu și-ar fi expus părinții etc.

Speranța – da, lucrurile nu arată foarte bine acum. Dar speranța este ceva ce a ajutat omenirea să iasă din cele mai negre clipe ale sale. Molime cumplite, războaie de zeci de ani, măceluri anapoda, asupriri, pogromuri. Oamenii au sperat și au continuat să spere și într-un final au depășit fiecare provocare majoră.

Caritatea – să îți pese cu adevărat de aproapele tău. Boala nu s-ar fi răspândit dacă noi am fi ascultat de îndemnul de a sta în case. Lumea a fost și este pe străzi, prin baruri, restaurante, mall-uri. Dacă am fi ascultat virusul ar fi dispărut în maximum 22 de zile  de la ultimul contact inter-uman (aceasta se pare că este perioada maximă în care virusul poate sălășlui într-o persoană după vindecarea simptomelor). Hai să zicem două luni de disciplină mondială! Atât!

Poate că acum este momentul să „walk the talk” și să respectăm virtuțile care ne sunt transmise și pe care le transmitem mai departe.