Moș Berilă a fost la rândul lui fiul cuiva. Probabil tot al unui Berilă, neam de funcționari public de la Cuza încoace. Neamul Berilă a parazitat Principatele Române, Regatul României, România Mare, Republica Populară România, Republica Socialistă România și într-un final România. Rețeta, încă de pe vremea lui Cuza a fost aceeași: domnul Berilă, stră-stră-stră-stră…stră-bunicul actualului domn Berilă, funcționar public într-un sat sau oraș de provinție, a luat măsurile „necesare” ca să fie bine la toată lumea: la șeful său direct, la șeful șefului și tot așa până la Vodă. Soția domnului Berilă se întreținea cu soțiile celor din înalta soțietate la care aspira domnul Berilă să fie membru iar copiii domnului Berilă erau pregătiți cu asiduitate pentru chinuitoarea funcție de funcționar public.
Eficiența este marele dușman declarat al familiei Berilă. Eficiența ar însemna ca membrii familiei Berilă să își piardă cu toți posturile călduțe de la stat și Doamne ferește să ajungă să lucreze la un privat! Orice optimizare, eficientizare, simplificare a aparatului birocratic ar însemna ca întregi generații de Berilă să zboare libere în căutare de noi oportunități de parazitare.
Din când în când un membru al familiei Berilă, care făcuse ceva într-o viață anterioară, pica secerat de vreun control al unui incoruptibil, de către un flagrant, de către un scandal, o amantă, un amant. Întreg neamul îl regreta ca 10 minute mai târziu să îl scoată din analele familiei să nu poarte ghinion generațiilor prezente și viitoare. Nu, nu a fost de-al nostru, avea doar un nume similar.
Moș Berilă urăște diminețile. Nu de alta dar a auzit el că la 6 dimineața vin ăștia cu duba să te salte. Așa că Moș Berilă se trezește tot transpirat la 5 dimineața și adoarme din nou la fix 6 și 10 minute. Somnul domnului Berilă este de altfel cel mai important aspect al fiecărei zile. Doarme acasă, doarme la birou, doarme în mașină, doarme la amantă. El doarme și semnează doar când are timp. Munca de funcționar public îl obosește non-stop. Asta și somnul stricat la 5 dimineața.
Moș Berilă știe foarte bine statutul funcționarului public. Știe că job-ul său este intangibil, oricât de inutil ar fi. Nu de alta dar nici cei de la București nu sunt chiar tâmpiți – oricare partid ar fi la guvernare știe că oamenii ca Moș Berilă sunt în stare din câteva telefoane să aducă la vot niște mii de oameni.
Porcăria asta cu coronavirusul în schimb îi strică tot somnul simpaticului nostru moș. Nu mai doarme noaptea dar nu mai doarme nici ziua. Știe că o decizie tâmpită de-a lui poate costa niște vieți și ăștia din presă pun reflectoarele imediat pe el. Diverși moși ca el și-au luat-o urât la Suceava, la Arad, prin Vrancea și tot așa. Îi este frică că trebuie să ia decizii, decizii care acum îl pot costa scaunul călduț. Sau poate deja l-au costat! Așa că disperat încearcă măsuri care să îi arate caracterul său deosebit. Fie de om generos, fie de om credincios – se apropie Sfintele Paști, oamenii sunt mai buni!
Iată-l pe un Moș Berilă în toată splendoarea sa. Iată-l cum pozează în om credincios ce se roagă asiduu pentru ca Dumnezeu să ne apere de această cumplită pandemie de COVID-19! Și cum apoi spune că a fost dat afară fiindcă este credincios… domle și a uitat fix de camerele din clădire care l-au surprins în toată splendoarea sa de funcționar public, arătând unei întregi țări un pămpălău disperat echipat cu mănuși, mască, vizieră ce cade în genunchi fix câteva secunde cât este fotografiat.
Este el, Moș Berilă. Nici nu merită să îi scriu aici numele, lumea va uita de el în curând. Nu și de fapta lui.
