Zilele trecute România a fost zguduită efectiv de o tragedie: trei copii au planificat și executat uciderea unui alt copil. Doi de cincisprezece ani, unul de treisprezece ani. O tragedie cumplită ce a distrus patru familii și persoane dragi. O tragedie ce, ca multe altele, putea fi prevenită.
Analiza cadrului legal.
Repede privirile s-au îndreptat către cei care au comis crima și către modul în care aceștia pot fi trași la răspundere. Potrivit Codului Penal aflat în vigoare, copiii de 15 ani au fost arestați, copilul de 13 ani a fost pus sub supraveghere specializată. Aceasta este legea în vigoare, bună sau rea. Problema este cu ce a urmat…
Legea Talionului
Această „lege” se regăsește în Vechiul Testament, în Codul lui Hammurabi și pe scurt înseamnă „ochi pentru ochi” și „dinte pentru dinte”. Pățești ce i-ai provocat victimei sau victimelor. Ea se aplică în țările cu regimuri Sharia – Iran, Afganistan – exact așa cum sună; în Iran, doi bărbați și o femei au fost condamnați să își piardă câte un ochi după ce au cauzat pierderea ochilor la trei victime. Este o lege primitivă care nu dă nicio șansă apărării să prezinte un context, condiții, dubii rezonabile etc. Nu: ești identificat vinovat, plătești cu ce i-ai făcut victimei.
De ce nu se mai practică în țările civilizate, în care nu îți iei un glonț în freză când protestezi? Fiindcă mulți dintre condamnați sunt fie nevinovați, fie condamnați în grabă neluându-se în calcul circumstanțe atenuante. Cam greu să pui mâna unui „hoț” la loc când acesta își dovedește, într-un final, nevinovăția. Justiția modernă pune preț pe viața omului și pe evitarea condamnărilor greșite. Justiția medievală sau sharia-style nu dă doi bani pe oameni ci pe răzbunare. Să arate că instituțiile sunt de temut.
„Legea Mario”
O doamnă a creat o petiție pe net prin care solicită o lege, denumită emoțional „Legea Mario”, prin care să se schimbe codul penal:
- Răspundere penală de la vârsta de 10 ani pentru infracțiunile de omor și omor calificat, atunci când fapta este comisă cu intenție directă, premeditare și cu discernământ stabilit prin expertiză psihiatrică;
- Eliminarea impunității automate bazate exclusiv pe vârstă, în cazul infracțiunilor grave;
- Posibilitatea aplicării pedepsei maxime, inclusiv detenția pe viață, în situațiile de omor calificat;
- Înlăturarea caracterului obligatoriu al circumstanței atenuante a minorității, în cazurile de gravitate extremă.
Suntem o țară liberă, dar arareori mi-a fost dat să văd o asemenea aberație juridică și mai ales etică! Este puțin spus o monstruozitate, mai ales când a fost semnată de peste 250.000 de oameni! Și da, îmi susțin afirmația dură: este o MONSTRUOZITATE! Și arată cât de tare își urăsc românii copiii.
De ce copiii nu sunt condamnați precum adulții.
Hai să nu folosim termenul juridic „minor”, dacă tot o dăm pe chestii emoționale. Să vorbim despre „copii”. Sunt copii – atât criminalii, cât și complicele și victima sunt copii. Sunt toți victime – fiindcă un copil nu are discernământul unui adult. Toți sunt copii abuzați – de alți copii sau de adulți. Copii cărora copilăria li s-a terminat brusc.
Un copil este întotdeauna în grija „cuiva” – a unui părinte, tutore legal, asistent social, cămin. Oamenii sunt responsabili pentru dezvoltarea copilului – dragoste, educație, suport, susținere, căldură emoțională. De aceea adulții sunt responsabili pentru prostiile comise de către copii, până la o anumită vârstă și proporționalitate, întrucât ei sunt responsabili de creșterea copilului.
Copiii au nevoie de dragoste și căldură.
Românii își neglijează viitorul – copiii. Îi abuzează, îi bat („ce de palme mi-am luat eu și uite ce bine am ajuns”), îi neglijează („nu am timp, sunt obosit, ia tableta”). Educația din România este un mare mișto – când vorbim, de aproape o lună nu avem Ministru al Educației și nimănui nu i se pare o problemă – și produce imbecili pe bandă rulantă. Asistența socială abuzează copiii iar reportajul prietenilor de la Recorder, privind violurile comise asupra copiilor, nu a scos pe nimeni în stradă. Dar este în acel reportaj un filmuleț din anii 90, în care oamenii spun despre copiii abuzați din cămine că primeau mâncare în timp ce ei nu găseau nimic la alimentară. Este cinic și odios, acei copii treceau prin cele mai îngrozitoare experiențe medievale.
La polul opus, maghiarii au ieșit cu zecile de mii în Budapesta după ce a apărut un singur film cu un singur copil bătut într-un centru de detenție. Pentru că lor le pasă de copii, în timp ce românii își urăsc copiii. Numai expresia „pe vremea mea” arată disprețul și greața față de noua generație.
Și totuși, de ce să nu îi ardem pe rug?
Cea mai simplă emoție este răzbunarea. Legea Talionului, dinte pentru dinte. Dar un copil nu gândește ca un adult și nu are mecanismele de reflecție pe care un adult le folosește atunci când se află în detenție, ca parte a procesului de penitență și de recuperare pentru a redeveni un membru de încredere al societății. Fiindcă da, penitența executată în închisoare are și acest rol: de a re-forma oamenii și de la re-induce valorile morale pentru a funcționa în societate.
Pe copii detenția îi transformă în criminali, mai ales în România. Fără asistență psihologică, fără dragoste, fără căldură, vor deveni criminali pe bune. În acest sens, inițiativa Lui Cristian-Ion Roman de la Taxiul cu Bomboane este critică și o sprijin cât pot. Asociația și susținătorii lor merg în Arestul Capitalei și acordă sprijin copiilor arestați. Vreți să știți cu cât a scăzut recidiva? Nema recidivă de când s-au implicat! Vreți povești? Vă spune Cristi povești cu orele, despre copii ce au spus că „dacă la mine în casă mirosea așa a clătite, cum a mirosit când le-ați adus voi, nu mai ajungeam la pușcărie”. BĂ, CLĂTITE BĂ, CLĂTITE!!! Să vă spun despre un copil ce l-a luat în brațe și i-a spus „mulțumesc, MAMĂ”? Unui bărbat i-a spus MAMĂ fiindcă nu a cunoscut dragostea de mamă! Și pe ăștia vrem să îi ardem pe rug? DE LA ZECE ANI MĂ?
Viitorul nostru arată oribil.
Peste 250.000 de români vor să vadă copii de peste 10 ani în pârnaie. Copii în pârnaie, MĂ! Nu au o problemă neapărată că justiția eliberează violatori pe bandă rulantă, spunând că victimele de 11-13 ani i-au provocat pe agresori, dar au o problemă cu copiii ce devin criminali. Și ia ziceți măi, câte cazuri de crime comise de copii împotriva altor copii cunoașteți? Cât de dese sunt, versus crimele comise de adulți? Hai, cifre!
Da, viitorul nostru arată oribil. Nimeni nu a ieșit pentru copiii chinuiți din centrele de plasament, violați și abuzați, care devin criminali, dar au ieșit frații noștri unguri pentru ei, mă! Că au înțeles ce înseamnă copii. La noi copiii deranjează, vecinii sună la Poliție când copilul mic plânge (nu glumesc), adulții răcnesc de la etaj când se joacă în curtea blocului (cele câteva minute cât nu stau la ecrane), îi fac tâmpiți, cretini pentru rezultatele de la testele PISA și ce-o mai fi, „pe vremea mea” etc. Și acum, îi vrem la pârnaie.
Nu, nu ne merităm viitorul. Sunt absolut scârbit. Care vreți să faceți ceva, hai la Taxiul cu bomboane, găsiți acolo modalități de întrajutorare. Care ați semnat mizeria aia de petiție, rușine să vă fie! Copii de 10 ani la pârnaie…
