Dacă este ceva ce mă frapează este contrastul între îndemnurile sectei lui guru trezit în conștiință de a nu susține războiul cu Ucraina și amenințările lor (creștine-ortodoxe, bineînțeles) legate de decapitări, jupuiri, spânzurători, dezmembrări precum și blestemele legate de cancer, bube și alte chestii potrivite Cuvântului Mântuitorului: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Dar știi cum e, dacă ai popi-ninjă gata să îți otrăvească sufletul cu interpretări ale cuvintelor din cărțile sacre, interpretări ce te fac să pui mâna pe bâtă, nu ai nevoie de alte opinii.
Surpriza: nu doar ai lui guru, șoșocarii sau auriștii sunt așa.
În bula noastră mirifică este plin de mici cichiceani ce la prima supărare în trafic ies din mașină pregătiți să își demonstreze mișcările. Bine, până la prima palmă grea, moment în care se manifestă două dictoane-fundament ale poporului român:
- Capul plecat sabia nu-l taie.
- „De ce dai mă, nu știi să înjuri?”
Însă agresivitatea noastră, a românilor, nu se manifestă doar în trafic. Acolo este doar probabilitatea mai mare, agresivitatea se manifestă cam peste tot.
Agresivitatea în familie.
România are cele mai multe cazuri de violență în familie, de femiciduri, de abuzuri asupra copiilor, violențe și hărțuieli etc. Suntem campioni peste tot. Greu de crezut, la aceste cifre, că doar sectanții „apă, hrană, energie” practică aceste sporturi. Cunosc cazuri în care în familii aparent normale, corporatiste, copiii sunt agresați – loviți, certați violent, pedepsiți cu umilință – soțiile sunt abuzate psihologic – minimizarea rolului, „cratiță” versus carieră, tăierea suportului dacă soția iese din cuvântul soțului, „rolul femeii este de suport” și care funcționează complet defect, cu efecte psihologice îngrozitoare asupra copiilor.
Copiii în sine devin violenți și agresivi la școală, atât cu profesorii cât și cu colegii. Unde învață ei violență și agresivitate? Acasă. Unde învață ei să umilească și să înjosească? Ia ghici! Era fiica mea mică, avea vreo 3 ani și ne plimbam prin Parcul Mogoșoaia, când apare un tată furios, cu doi copii, ce încerca să își învețe progeniturile să se dea pe bicicletă. Fetița se descurca, băiatul nu, așa că îi urla: „mișcă-te mai cu energie, NU EȘTI FEMEIE!”. Cu toate că aia mică chiar se mișca bine. Și uite așa îți înveți copilul că femeia este ceva inferior.
Agresivitatea la muncă.
Văd din ce în ce mai multă agresivitate în firme, în special în relația angajați-manageri. Prima oară când a răbufnit extrem de serios această agresivitate a fost la #TURULDOÂNAPOI când mulți angajați (white-collars) ar fi votat cu șapte mâini guru doar ca să îi înfurie pe patroni, acționari, manageri etc. Își tăiau craca de sub picioare, dar hey, am fi fost suverani. Înfometați dar mândri.
Apropo de muncă, la ultimul curs online l-am data afară pe unul. Nu pentru întrebările ce nu aveau legătură cu cursul („câte femei sunt prezente la curs?”) ci pentru că atunci când i s-a atras atenția ca să fie focusat, a înjurat-o pe moderatoare. Vreau să înțelegeți mai bine: un cursant la cursul de Inteligență Artificială aplicată a înjurat-o pe moderatoare. Este pentru prima oară în cariera mea când așa ceva se întâmplă, și vorbim de peste 22 de ani de organizat evenimente și prezentări la care am avut mulți oameni „agresivi”. Niciodată nu am fost înjurați, până acum.
Nu trebuie să vă spun că omul tot nu a înțeles de ce a fost zburat. Foarte probabil acest mod de comunicare, cu înjurături, este „modus operandi” pentru el.
Agresivitatea în viața socială.
Dacă vorbim de agresivitatea în societate, media și social media sunt vinovate de această explozie de violență. Nu mă mai uit la televizor de vreo 10 ani, dar consum conținut online. Eram odată într-un aeroport, la un bar, și simțeam cum mă umplu de furie și nu înțelegeam de ce. Era TV-ul pornit, pe un post de știri românesc. Și da, fără să fiu direct atent, m-am umplut de draci.
Ne umplem de draci citind articole intenționat scrise „cu vână” ca să fie citite, dezbătute și diseminate. Însă efectul asupra noastră este unul dezastruos, sănătatea noastră mentală este făcută varză. Am stat în Spania acum două săptămâni, a fost detox. Cum m-am întors, cum m-am „activat”.
Detox.
Nu știu ce soluție avem pentru a ieși din această spirală a violenței. Probabil vor fi ceva conflicte mai serioase, răzmerițe și cafteli, să mai ventilăm din furie. În rest, greu să schimbi obiceiurile media de a disemina conținut de radicalizare.
Doar detox-ul voluntar, ce presupune renunțarea la a consuma conținut media, poate să mai „vindece” ceva.
