Adevărul este că după pandemia de COVID, foarte mulți oameni au descoperit că se simt bine singuri sau departe de colectivele de oameni. RTO (return-to-office) are mici șanse de succes, mai ales că studiile arată că în cazurile în care job-urile se puteau presta remote, angajații au fost mai productivi dar și mai relaxați. Pe de altă parte, companiile își doresc angajații înapoi la birou, să îi poată controla mai bine și aceștia să poată lucra mai bine împreună.
Ca de obicei, soluția trebuie să fie una de compromis, odată ce cutia Pandorei a fost deschisă nu te mai poți aștepta ca oamenii să stea în trafic cu orele doar ca să vină la birou. Dar nici lucrul în echipă nu este eficient dacă oamenii nu se cunosc mai bine între ei. Însă astăzi vorbim despre altceva…
Singurătatea, boală sau binecuvântare?
Eu nu sunt neapărat o persoană foarte sociabilă. Da, mă descurc bine pe scenă, vorbesc cu lumea, interacționez, socializez, dar subconștientul meu este configurat altfel. Sunt o persoană analitică, retrasă, ce deseori se simte stânjenită în prezența altor oameni. La cocktail-uri mă vezi stând fie într-o discuție cu cineva, dacă acel cineva a avut „curajul” să mă abordeze, fie stând stingher cu un pahar într-o mână și telefonul în cealaltă. Pentru cei ca mine, perioada de pandemie mi-a venit ca o mănușă. Pentru cei sociabili, a fost ceva îngrozitor.
Pentru cei singuri, a fost cumplit – au trebuit să gestioneze singuri anxietăți, depresii, incertitudini, demoni. Da, prietenii erau la un Zoom distanță dar… nu erau acolo. Însă, surpriză surpriză, a apărut de câțiva ani AI-ul generativ, ce poate „vorbi” cu tine. Și dintr-o dată, principalul scenariu în care ChatGPT este folosit este cel de „terapie”/companion, urmat de scenariile de organizare a vieții și găsire a scopului în viață. Aceste trei scenarii sunt fix scenarii de singurătate, și aici este problema.
Sindromul ELIZA 2.0.
În 1966, un AI de tip Natural Language Processing, pe nume ELIZA, a fost lansat în Statele Unite și mulți dintre cei care l-au utilizat au devenit „dependenți” de el (sau ea). ELIZA, un precursor al LLM-urilor, răspundea cât de cât coerent la orice aberație îi scriai. Așa că mulți dintre utilizatori l-au tratat ca pe un om, dezvoltând chiar sentimente.
În 2025, se întâmplă din nou. Oamenii încep să folosească ChatGPT ca pe un psiholog, încredințându-i secrete intime și probleme grave, așteptând sfaturi utile. Pericolul este uriaș, întrucât ChatGPT și niciun alt AI de tip generativ nu sunt psiho-terapeuți sau psihiatrii. Sunt AI-uri de tip „narrow”, ce nu fac decât să prognozeze următorul cuvânt dintr-o frază. Mai mult, ei acționează ca „echo-boxes”, generând conținut care pe tine ca utilizator te face fericit. Sună bine să auzi că ești cel mai tare, cel mai frumos, cel mai deosebit, sau fix ce vrei tu să auzi, nu? Nu te provoacă să gândești, să sapi, să îți descoperi demonii, așa cum o face un terapeut pe care mai trebuie să îl și plătești?
Riscul ca oamenii să o ia pe ulei din cauza GenAI-ului este absolut uriaș. Efectul ChatGPT asupra creierelor celor care îl utilizează intens se observă: „Utilizatorii ChatGPT au avut cea mai mică implicare cerebrală și au avut în mod constant performanțe slabe la nivel neuronal, lingvistic și comportamental. De-a lungul mai multor luni, utilizatorii ChatGPT au devenit mai leneși cu fiecare eseu scris, recurgând adesea la copy-and-paste până la sfârșitul studiului.”
Amplificarea singurătății.
ChatGPT și cam fiecare AI generativ au acum „voce” (sau „voci”). Poți vorbi cu el/ea ca și cu un om. Odată cu extinderea scenariilor de agenți AI și AI agentic, o mare parte din task-urile zilnice de aprovizionare, rezervare, plăți taxe etc se vor putea face direct de către interfețe oferite de sisteme GenAI, conectate la agenți și unelte care fac task-uri. Vei putea comanda de mâncare, servicii, reparații, vei putea cumpăra bilete la spectacole, rezerva mașini, experiențe, călătorii etc, doar discutând cu agentul tău.
La birou, „agenții” tăi vor face o serie din task-urile pe care le făceai cu colegii – aranjarea unei prezentări, a unui Excel, a unor documente de vânzări etc. Deja sunt numeroase situații în agentul AI se conectează la un call în Teams/Zoom înaintea persoanei și ne trezim cu oameni singuri într-un call cu 10 agenți (de aici și gluma făcută de unul ce începe să zică povești din bătălii istorice până vine lumea, doar ca să apară în rapoarte ceva gen „săbiile au fost scoase, cavaleria înainta și Josh a prezentat raportul de vânzări pe Q1 2025”).
Nevoia de interacțiune cu oamenii scade și crește pericolul singurătății. Mulți oameni stau cu „partenerul” (soțul, soția, iubitul, iubita), doar ca să aibă cu cine vorbi și cine să îl/o ajute la treburile casei. Riscul indus de expansiunea AI este să nu mai ai nevoie de cineva care să te „ajute” la treburile casei. Mai mult, cam greu să te „cerți” cu un AI ce întotdeauna este de acord cu tine și care îți laudă performanța!
Mai avem nevoie de oameni?
Este clar că AI-ul ne „lenevește” și ne scade dorința de a deveni mai buni, mai harnici, mai de impact. De ce să te chinui să arăți bine, să vorbești frumos și să devii cult dacă un corp de silicon, cu olecuță de lubrifiant sintetic și cu o serie de agenți AI într-un computer îți poate oferi experiențele rezervate starurilor porno pe care le copiază? Vedeți că nu am zis nimic încă de Artificial General Intelligence (AGI), vorbim de ce se poate face ASTĂZI!
De ce să suporți lângă tine un bărbat sau o femeie care te critică, care nu îți dă doar feedback pozitiv, doar ca să nu mori singur la bătrânețe? Ai lângă tine agenți AI care pot notifica salvarea și alte servicii dacă ți se face rău, asta dacă nu ai un robot întreg în casă capabil să îți acorde primul ajutor imediat (rudimentar, dar niște pumni în piept tot dă sau nu te lasă să te îneci cu propria salivă).
De ce să te chinui să îți „crești” partenerul dacă îți poți mai ușor (și mai ieftin) „educa” AI-urile? Și vor fi mulți care vor alege aceste căi ușoare și pentru care singurătatea nu va mai fi atât de nasoală. Cât timp lumea poate pretinde că ChatGPT este un terapeut bun, avem semințele plantate ca lumea să pretindă că nu mai are nevoie de partener uman lângă atâta timp cât partenerul AI reflectă mai bine personalitatea „stăpânului”.
Food for thought…
