Avem nevoie de lumină

Pe măsură ce anii trec, și prinzi mai multă experiență de viață, pe măsură ce arzi sentimente, lupți pentru principiile tale și treci peste dezamăgiri, devii mai filozof. În cazul meu, de ceva timp l-am descoperit (întâmplător) pe Frederic Lenoir, un sociolog, filozof și scriitor francez, care l-a studiat atent pe Carl Gustav Jung, celebrul psiholog și psihiatru elvețian. Citind cartea sa despre Jung, „O călătorie către sine”, am descoperit răspunsuri la multe dintre întrebările extrem de intime pe care le aveam despre viață.

Nu devenim mai luminoși privind lumina, ci traversându-ne propriile tenebre.

Într-un interviu dat lui Fabrice Midal, Frederic Lenoir își exprimă această părere, că este nevoie să ne înfruntăm tenebrele – fricile, dezamăgirile, traumele, eșecurile – plumbul din noi și să îl transformăm în „aur” – fericire, împăcare cu sine, cu lumea, cu natura. Este vorba despre un proces alchimic interior, chiar o alchimie a existenței.

Da, pare de „bun simț” și un truism această expresie, dar este esența muncii lui Carl Gustav Jung care a militat pentru înfruntarea traumelor proprii, alături de un specialist – psiholog, psihiatru, poate chiar și un coach bine pregătit (deși știți părerea mea despre coci).

Ca să pornești pe această cale, ai nevoie de liniște.

În toate culturile vei regăsi conceptul de meditație, într-o formă sau alta. În toate aceste culturi se vorbește de ritualuri de „purificare”, de post, de rugăciune sau de alte forme de „golire” a creierului de gânduri, pentru a începe călătoria interioară. Fără liniște, nu ai cum. Și liniște nu avem – rețele sociale, politică, evenimente, tragedii, drame, războaie, știri, manipulări etc. Nu mai avem răbdare să ne ascultăm vocea „interioară”, avem de purtat bătălii – în trafic, la serviciu, la școala copilului, pe social media, cu neamurile, cu prietenii, cu „dușmanii”. Bătălii care adaugă „plumb” în noi – balast emoțional, traume, suferințe.

Totul este trecător, totul arde.

Fiecare generație în istorie a avut impresia că este „miezul”. Fiecare generație a crezut că este ultima, că vine apocalipsa în vremea ei, că totul se termină odată cu ei. Continuăm să existăm și în ciuda tâmpeniilor văzute online sau la televizor, omenirea se află în cel mai bun moment al său. Da, din păcate există multă prostie și tot timpul arătăm cu degetul spre alții uitând că istoric vorbind, fiecare generație a făcut la fel.

Odată ce înțelegi că ești doar o fărâmă din acest univers, abia atunci înțelegi cu adevărat că nu poți controla multe lucruri, dar poți face mult bine. Poți aduce lumină în viața unor oameni, poți face o diferență.

Ca să poți aduce lumină, trebuie să fii luminos. Pentru asta, trebuie să ne golim de balast.

Cea mai grea călătorie a omului este cea interioară. Fiindcă vrem, nu vrem, avem anumite impresii total greșite despre noi – fie bune, fie rele. Cunoașterea de sine înseamnă explorarea nu doar a unor traume, ci să treci efectiv prin toate tenebrele pentru a le putea adresa. Este chintesența cărții „Power Up Your Brain: The Neuroscience of Enlightenment” scrisă de David Perlmutter și Alberto Villoldo. Am tot recomandat această carte, nu mai subliniez de ce o recomand. Mergem pe încredere.

Uneori este cumplit de greu să îți conștientizezi și să îți retrăiești anumite traume și de aceea ai nevoie de un ajutor lângă tine, un specialist. Cineva bine pregătit, capabil să te ajute să nu deraiezi de la drumul pe care pornești. Poate fi un psiholog, psihiatru, coach, șaman, preot – dar să fie bine pregătit și capabil să te asiste.

Vremurile sunt tulburi. Avem nevoie de lumină.

În aceste zile, avem impresia că totul începe să se ducă naibii. Istoric vorbind, au existat astfel de momente și da, totul s-a dus naibii. Amenințarea întunericului este reală – nu de demult am avut comunism, nazism și alte regimuri dictatoriale. Și avem nevoie de lumină pentru a nu ne lăsa cuprinși de întuneric.

Și da, ține de fiecare dintre noi. Trebuie să ne pese mai puțin de mizeriile pe care oricum nu le putem controla – securiști, politicieni, sinecuri, războaie, economie etc – și mai mult de noi și de a deveni „mai buni”. Să ne batem în primul rând cu tenebrele noastre și să le străbatem, înainte de  arăta cu degetul ce proști sunt unii și alții (da, acest îndemn este și pentru mine).

Fiindcă întunericul vine și se instalează rapid… și nu mai sunt multe lumini aprinse puternic.