Doina Cornea s-a născut acum 95 de ani, la 30 mai 1929, la Brașov și a murit la 4 Mai 2018, la Cluj-Napoca. Viața sa este viața unei eroine care începând cu 1982, a început să protesteze fățiș împotriva regimului comunist din România. Pentru mulți acest lucru poate să nu însemne nimic astăzi, când poți ieși să protestezi (când ar trebui să ieși să protestezi dar este frumos afară și ai loc la terasă), însă atunci orice mișcare de protest se termina cu arest și muncă la Canalul Dunăre-Marea Neagră.
A scris texte pentru Europa Liberă (ea aflându-se în România), a lipit pe gardul casei sale un mesaj de solidaritate cu revolta muncitorilor din Brașov și pentru aceste îndrăzneli a plătit: a fost destituită de la Universitate, a fost hărțuită, maltratată, urmărită non-stop.
În 1989, la Revoluție, a ieșit în stradă, nefiindu-i frică de gloanțe. Datorită vizibilității sale, a fost rapid luată în Frontul Salvării Naționale, noul organism politic ce guverna România, organism din care a plecat după o lună, văzând tupeul, lăcomia și ticăloșia foștilor securiști deveniți peste noapte „oameni de bine”.
A continuat lupta împotriva comuniștilor, reorganizați în FSN, PDSR, PSD, PDL și pe unde au migrat viermii ăștia nenorociți. A fost la Mineriadă, la demonstrații, a înființat Alianța Civică, Grupul de Dialog Social și Fundația Culturală Memoria. A fost și o mândră activistă a bisericii oprimate Greco-Catolice. Pentru toate acestea a fost hărțuită și după 1989, tot de securiști, a fost acuzată de diverse mizerii și în cele din urmă ignorată cu totalitate. Ca dovadă, vedeți sfârșitul acestei postări.
Doina Cornea a primit numeroase distincții: Premiul „Thorolf Rafto” (Norvegia, 1989), Doctor Honoris Causa al Universității Libere din Bruxelles (1989), Legiunea de Onoare în grad de Ofițer (Franța, 2000), Ordinul „Steaua României” în grad de Mare Cruce (2000), Legiunea de Onoare în grad de Comandor (Franța, 2009), Crucea Casei Regale a României, oferită de Regele Mihai (octombrie 2009). Precum vedeți, românii noștri i-au dat fix o singură distincție – cea dată de Regele Mihai era din partea unei Case Regale egal detestate de către noii/vechii conducători comuniști ai României.
Un articol din Le Monde, despre Doina Cornea, începe astfel: „Există, în momente cheie ale istoriei, oameni care salvează onoarea țării lor. Doina Cornea, icoana disidenței românești din anii 1980, este unul dintre ei”. Tot în acest articol regăsim acest pasaj: „Aparatcicul Ion Iliescu, ucigașul lui Ceaușescu, și fosta nomenclatură monopolizaseră puterea tinerei democrații românești. Fostul disident a continuat să jeneze nu numai noile autorități în căutarea legitimității, ci și o societate care a refuzat să se privească în oglinda trecutului său. „Nu faci nimic până nu sacrifici puțin din tine”, a spus ea. O țară se schimbă datorită gesturilor mici ale vieții de zi cu zi. Aceste mici sacrificii ar trebui să fie un exercițiu zilnic. Dar România încă se luptă să facă această examinare colectivă a conștiinței.”
Pe scurt, Doina Cornea a fost un erou al luptei pentru libertate a României și a românilor, erou pe care autoritățile române l-au batjocorit repetat, chiar și după moarte. Să vedem cum, dincolo de ce am scris mai sus:
- Doamna Doina Cornea nu a fost declarată cetățean de onoare al Clujului, decât în 2022, la insistențele unui consilier local USR. La 4 ani de la decesul dânsei. Asta deși în 2022 Clujul se afla de 18 ani sub administrație PNL.
- Doamna Doina Cornea nu a fost făcută Doctor Honoris Causa al Universității Babeș-Bolyai, din care a fost dată afară în anii 80 din cauza disidenței sale anti-comuniste. Mnope, nici acum. Este însă Doctor Honoris Causa al Universității Libere din Bruxelles, din 1989.
- Fundația Academia Civică, Fundația Corneliu Coposu și Fundația Doina Cornea au solicitat Romfilatelia să emită un timbru omagial „Doina Cornea”. Au primit flit și praf de mers, Romfilatelia era ocupată să scoată niște timbre odioase făcute cu Midjourney sau similar. Nu și de la instituția similară din Republica Moldova, care a emis două timbre Doina Cornea.
Închei cu un citat din Doina Cornea: „voi nu puteți fi înfrânți. Nici o jertfă în istorie nu este de prisos. Un sacrificiu, chiar dacă în aparenta lui zădărnicie din perspectiva imediatului concret a rezultatului nemijlocit care este cea al lui „a avea”, cea a cantității pare o înfrângere, rămâne de o importanță covârșitoare în ordinul esenței spirituale care este cel al lui „a fi”, al calității, al modului nostru de a fi în istorie.”
Vă mulțumim doamnă, pentru tot…
1 comentariu Adaugă comentariu